Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE

 Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.

LUMÂNĂRIE

... LUMÂNĂRÍE , lumânării , s . f . Local în care se fabrică sau se vând lumânări ; lumânărărie , mungerie . - Lumânare + suf . - ie

 

LUMINĂȚIE

... un adj . pos . ) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt , mai ales pentru un domnitor ; înălțime , maiestate , mărie , domnie , excelență . - Luminat ^2 + suf . - ie

 

LUMINA

LUMINÁ , luminez , vb . I . I. 1. Intranz . ( Despre aștri sau despre alte surse de lumină ) A produce , a emite , a răspândi lumină ; a fi luminos , a străluci . 2. Tranz . A revărsa , a arunca lumină asupra unui lucru ( pentru a fi văzut mai bine ) . 3. Refl . ( Despre obiectele pe care cade lumina ) A deveni luminos , a se umple de lumină , a căpăta mai multă lumină . II. Fig . 1. Tranz . A răspândi știința și cultura în mase ; a educa , a cultiva , a instrui . 2. Tranz . A călăuzi , a îndrepta , a conduce . 3. Tranz . A răspândi mulțumire , bucurie ; a înveseli , a însenina . 4. Intranz . ( Despre o idee , o imagine etc . ) A apărea , a se ivi , a se înfiripa ; a se

 

LUMINOS

LUMINÓS , - OÁSĂ , luminoși , - oase , adj . , s . f . I. Adj . 1. Care răspândește lumină ; strălucitor . 2. În care pătrunde multă lumină ; plin de lumină ; luminat ^2 . 3. Fig . Fericit , senin . 4. Fig . Care călăuzește , îndrumează ; demn de urmat . 5. Fig . Clar , limpede ; pătrunzător . II. S . f . Plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu tulpina dreaptă și cu flori albe , care crește la maginea pădurilor din regiunile de munte și de deal ( Clematis

 

LUNAR

LUNÁR , - Ă , lunari , - e , adj . 1. Referitor la intervalul de timp de o lună ( II ) ; ( și adv . ) care se produce sau apare o dată pe lună ; mensual . 2. ( Rar ) Propriu lunii ( I ) , de lună , ca luna ( de luminos , de feeric

 

LUPIU

... LUPÍU , - IE

 

MÂNCĂTORIE

... MÂNCĂTORÍE , mâncătorii , s . f . ( Fam . ) 1. Hoție , fraudă , delapidare . 2. Intrigă , bârfeală . - Mâncător + suf . - ie

 

MÂNDRIE

... mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . - ie

 

MÂNEA

MÂNEÁ , mân , vb . II . Intranz . ( Pop . ) A petrece undeva noaptea , a rămâne , a poposi , a dormi undeva peste

 

MÂNGÂIERE

... MÂNGÂIÉRE , mângâieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mângâia și rezultatul ei . [ Pr . : - gâ - ie

 

MÂNGÂIETOR

... MÂNGÂIETÓR , - OÁRE , mângâietori , - oare , adj . Care mângâie ; dezmierdător ; desfătător , încântător ; încurajator , consolator ; mângâios . [ Var . : ( înv . și reg . ) mângâitór , - oáre adj . ] [ Pr . : - gâ - ie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>