Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTE

 Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 2444 pentru PARTE.

DERMATOVENEROLOGIE

... DERMATOVENEROLOGÍE s . f . Parte

 

DESAGĂ

DESÁGĂ , desagi , s . f . Traistă formată din două părți , care se poartă pe umăr sau pe

 

DESCHIDE

... DESCHÍDE , deschíd , vb . III . 1. Tranz . A da la o parte , a împinge în lături o ușă , o fereastră , un capac etc . care închide ceva . 2. Tranz . A desface , a face ...

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DESCOMPUS

DESCOMPÚS , - Ă , descompuși , - se , adj . 1. Desfăcut în părțile componente . 2. ( Despre materii organice ) Alterat , stricat , putrezit . 3. Fig . Care are înfățișarea morală sau fizică deformată ; ( despre fața omului ) crispat ,

 

DESFACE

DESFÁCE , desfác , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) descompune în părțile componente . 2. Tranz . și refl . A ( se ) desprinde din locul sau din legătura în care este prins , fixat . 3. Refl . și tranz . A ( se ) despărți , a ( se ) separa de cineva sau de ceva . 4. Tranz . A deschide un obiect , dezlegându - l , tăindu - l , ridicându - i capacul etc . 5. Tranz . A vinde produse ; a lichida prin vânzare . 6. Intranz . ( În superstiții ; construit cu dativul persoanei ) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra

 

DESPĂRȚI

... DESPĂRȚÍ , despárt , vb . IV . l . Refl . A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte , a părăsi , vremelnic sau definitiv , pe cineva sau ceva ; ( despre mai multe persoane ) a se separa , plecând în direcții diferite . 2 ...

 

DESPĂRȚITURĂ

... DESPĂRȚITÚRĂ , despărțituri , s . f . 1. Parte despărțită dintr - un vas , dintr - o încăpere , dintr - o ladă etc . ; încăpere mică despărțită din una mai mare ; compartiment . 2. Construcție făcută cu scopul de ...

 

DESPERECHEA

... Tranz . 1. A despărți , a desface două elemente , lucruri , ființe etc . care formează o pereche . 2. A scoate o parte

 

DESPERECHEAT

... DESPERECHEÁT , - Ă , desperecheați , - te , adj . 1. Despărțit , separat ( de perechea lui ) . 2. Care nu ( mai ) face parte

 

DESPRE

DÉSPRE prep . 1. ( Introduce un complement indirect , un complement circumstanțial de relație sau un atribut ) În legătură cu . . . , privitor la . . . , referitor la . . . , de . . . Înțelegea că este vorba despre ei . 2. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) Din partea , din regiunea , de la . 3. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) Aproape de . . . , către . . . . înspre . Eră despre ziuă . 4. ( Introduce un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>