Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEORIE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 130 pentru TEORIE.
NEOCATOLICÍSM s . n . Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane . [ Pr . : ne -
... NEODARWINÍSM s . n . Teorie
OPERAȚIONALÍSM s . n . ( Fil . ) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional , întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale . 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie , instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice . [ Pr . : - ți -
ORIGINÁL , - Ă , originali , - e , adj . 1. ( Despre acte , documente , opere artistice și literare , fotografii etc . ; adesea substantivat , n . ) Care constituie întâiul exemplar , care a servit sau poate servi drept bază pentru copii , reproduceri sau multiplicări ; care a fost produs pentru prima oară într - o anumită formă . 2. ( Despre idei , teorii , opere etc . ) Care este propriu unei persoane sau unui autor ; neimitat după altcineva ; personal , nou , inedit . 3. ( Adesea substantivat ) Care iese din comun , neobișnuit , ciudat , bizar ; excentric ,
... PANGENÉZĂ s . f . Teorie
... PANSEXUALÍSM s . n . ( Fil . ) Teorie
... PARTIZÁN , - Ă , partizani , - e , s . m . și f . 1. Persoană care adoptă și susține o idee , o teorie etc . ; persoană care este de partea cuiva , care luptă alături de cineva pentru o cauză ; adept . 2. Spec . Membru al unui detașament organizat de luptă ...
PERIMÁ , pers . 3 perimează , vb . I. Refl . ( Despre idei , concepții , teorii ) A înceta să mai fie actual , să mai corespundă ; a ieși din uz ; a se demoda , a se
PERIMÁT , - Ă , perimați , - te , adj . ( Despre idei , concepții , teorii ) Care nu mai este actual ; învechit , demodat , ieșit din uz . V.
... PLURALÍST , - Ă , pluraliști , - ste , adj . Care se referă la pluralism , care aparține pluralismului . Teorie
POÉTIC , - Ă , poetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține poeziei , privitor la poezie . 2. Adj . Fig . Care poate inspira pe poeți , demn de a fi motiv de inspirație ; p . ext . impresionant , fermecător . 3. S . f . ( Și adjectival , în sintagma artă poetică ) Tratat despre creația poetică ; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare ; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică . 4. S . f . Ansamblu de forme și de principii poetice ( 1 ) caracteristice unei epoci sau unui curent literar ; manieră poetică caracteristică unui