Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUCTURĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 198 pentru STRUCTURĂ.
HOMOMORFÍSM s . n . ( Mat . ) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică . [ Var . : omomorfísm s .
... HORMONOLOGÍE s . f . Ramură a endocrinologiei care studiază originea , structura
... INANIMÁT , - Ă , inanimați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Neînsuflețit , neanimat ; care este fără viață prin structura
... fixare . 3. ( Anat . ) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi . 4. Strat de material ( metalic sau textil ) inclus în structura
LÁBRUM s . n . ( Anat . ) Structură anatomică în formă de
... LAMÉLĂ , lamele , s . f . 1. Mică placă subțire de metal , de sticlă sau de lemn , cu diferite întrebuințări tehnice . 2. Foiță subțire în structura
LAMELÁR , - Ă , lamelari , - e , adj . Care are formă de lamele , a cărui structură se prezintă sub formă de lamele ; format din
... LAMÍNĂ , lamine , s . f . 1. ( Bot . ) Limb ( 1 ) . 2. Strat subțire care face parte din structura
LAMPROFÍR , lamprofire , s . n . ( Min . ) Rocă eruptivă cu structură porfirică , bogată în fier și
... LARÍNGE , laringe , s . n . ( Anat . ) Partea superioară a traheii , formată din mai multe cartilaje , în structura
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...