Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SLUJBA

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 103 pentru SLUJBA.

STIHIRĂ

STIHÍRĂ , stihiri , s . f . Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de

 

STIHOAVNĂ

STIHOÁVNĂ , stihoavne , s . f . Cântare bisericească ortodoxă în versuri , care se cântă la sfârșitul slujbei de

 

STIPENDIA

STIPENDIÁ , stipendiez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A subvenționa , a finanța , a avea în slujba sa ( o persoană , un grup

 

STOLĂ

STÓLĂ , stole , s . f . 1. Rochie largă și lungă până în pământ , care se strângea pe corp cu două cordoane , unul pe sub sâni , altul deasupra șoldurilor , purtată de matroanele romane . 2. Un fel de orar ^1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei

 

STRANĂ

STRÁNĂ , strane , s . f . 1. Fiecare dintre scaunele așezate , în Biserica ortodoxă , la dreapta și la stânga iconostasului , de - a lungul pereților naosului , pe care stau în timpul slujbei credincioșii . 2. Parte destinată cântăreților într - o biserică , unde se află de obicei și un pupitru pentru

 

SUBALTERN

... SUBALTÉRN , - Ă , subalterni , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este subordonată altei persoane ( într - o slujbă

 

TÂRNOSI

TÂRNOSÍ , târnosesc , vb . IV . Tranz . A îndeplini , cu ritualul prevăzut , slujba de inaugurare a unei biserici ; a

 

TIPIC

TÍPIC^2 , - Ă , tipici , - ce , adj . Care distinge , caracterizează o persoană , un obiect , un fenomen etc . ; caracteristic , specific . TIPÍC^1 , tipicuri , s . n . 1. Formulă obișnuită , stereotipă ; obicei , tradiție , normă , regulă . 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase ; normă , regulă pentru oficierea serviciului

 

UTRENIE

... UTRÉNIE , utrenii , s . f . Slujbă

 

VÂNT

... face vânt = a ) a împinge , a arunca , a azvârli ; p . ext . a da afară ( dintr - o slujbă ) ; b ) ( fam . ) a scăpa de cineva . A - și face ( sau , rar , a - și da ) vânt = a - și ...

 

VĂMEȘIE

... VĂMEȘÍE , vămeșii , s . f . ( Înv . ) 1. Funcție , slujbă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>