Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROATĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 158 pentru ROATĂ.
ECARTAMÉNT , ecartamente , s . n . Distanța dintre urmele lăsate pe teren de roțile aceleiași osii ale unui vehicul ; distanța dintre fețele interioare ale celor două șine de cale
EDENTÁ , edentez , vb . I . Tranz . A rupe , a smulge dinții unei roți dințate , ai unei perii de sârmă
FĂGÁȘ , făgașe , s . n . Urmă adâncă ( și îngustă ) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui
FAETÓN , faetoane , s . n . 1. Trăsură înaltă , ușoară , cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față , putând transporta 6 - 8 persoane . 2. Vehicul ușor , cu două roti , pe arcuri , cu o singură banchetă pentru persoane , tras de un cal ; șaretă . [ Pr . : - fa -
FULÁ , fulez , vb . I . Intranz . ( Despre roți ) A se roti neregulat , având , pe lângă mișcarea de rotație , și o mișcare
GHIDÓN , ghidoane , s . n . Bară de oțel curbată la capete , fixată transversal pe furca ( 2 ) roții directoare ^1 ( 1 ) a unei biciclete , a unei motociclete , a unui scuter , acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului
GRÁPĂ^2 , grape , s . f . Tip de inflorescență în formă de ciorchine . GRÁPĂ^1 , grape , s . f . Unealtă agricolă formată dintr - un grătar cu dinți , cu discuri , cu roți dințate etc . sau dintr - o legătură de mărăcini , care servește la mărunțirea , afânarea și netezirea pământului arat , la acoperirea semințelor etc . ;
JÁMBĂ , jambe , s . f . Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile
JOÁGĂR , joagăre , s . n . 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte , verticale , care funcționează cu o mișcare alternativă , fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă . 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere , acționat de doi lucrători ;
LĂPTÓC , lăptoace , s . n . Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară , pentru a învârti roata ; scoc , uluc . [ Var . : ( reg . ) lătóc s .
LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la