Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂDĂCINĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 180 pentru RĂDĂCINĂ.

LĂSTAR

LĂSTÁR , lăstari , s . m . ( Adesea fig . ) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante

 

LINGURĂ

LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la

 

LINTIȚĂ

LÍNTIȚĂ , lintițe , ( rar ) s . f . Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini , cu tulpina lățită , care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin ( Lemna ) . [ Pl . : și lintiți ] - Linte + suf . -

 

MAHORCĂ

MAHÓRCĂ s . f . 1. Plantă anuală din familia solanaceelor , cu frunze mari , bogate în nicotină și în acid citric , dar lipsite de aroma frunzelor de tutun ; tutun turcesc ( Nicotina rustica ) . 2. Tutun de calitate inferioară , fabricat din rădăcinile mahorcii (

 

MANDRAGORĂ

MANDRAGÓRĂ , mandragore , s . f . Plantă erbacee cu flori violete deschis , cu rădăcini groase , din care se extrage un tonic ( Mandragora

 

MEIȘOR

MEIȘÓR , meișori , s . m . Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor : a ) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde - deschis sau violetă ; mei - pădureț ( Millium effusum ) ; b ) plantă cu frunze păroase și flori violacee , alcătuind spice așezate ca niște degete ( Panicum sanguinale ) ; c ) mei mărunt . [ Pr . : me - i - ] - Mei + suf . -

 

MERISTEM

MERISTÉM , meristeme , s . n . Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii , tulpinii și ramurilor , care se înmulțește continuu în vederea creșterii

 

MICORIZĂ

MICORÍZĂ , micorize , s . f . Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei

 

MIRIȘTE

MÍRIȘTE , miriști , s . f . Teren agricol pe care au rămas , după recoltare , părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate ; ( colectiv ) totalitate a tulpinilor retezate , rămase cu rădăcina în pământ după recoltare , pe un teren

 

MOLAR

MOLÁR^2 , - Ă , molari , - e , adj . ( Chim . ) Care aparține molului ^1 , privitor la mol ^1 . MOLÁR^1 , molari , adj . Dinte molar ( În sintagma ) ( și substantivat , m . ) = dinte mare cu suprafața lată , cu mai multe rădăcini , care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor ;

 

MORCOV

MÓRCOV , morcovi , s . m . 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor , cu rădăcina groasă în formă de con , de culoare galbenă - roșiatică și cu gust dulce , folosită în alimentație ( Daucus carota sativa ) . 2. ( Arg . și fam . ) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>