Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPOZIȚIE
Rezultatele 91 - 97 din aproximativ 97 pentru PROPOZIȚIE.
... PROPOZIȚIÚNE s . f . v . propoziție
PROTÁZĂ , protaze , s . f . 1. Partea întâi a unei perioade condiționale , care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză . 2. Partea de la început a unei drame antice , care cuprindea expunerea
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
PUNCTUÁȚIE , punctuații , s . f . Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile , frazele , pauzele , intonația , întreruperea șirului vorbirii etc . , mod de a folosi aceste semne ; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) punctuațiúne s .
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
ÚNU , ÚNA num . card . ( Când precedă un substantiv are forma un , o ; când ține locul unui substantiv are forma unul , una ) 1. ( Adesea substantivat ) Primul număr din seria numerelor naturale , care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. 2. ( Adjectival ) Singur , unic . 3. ( Adjectival ) Același , identic . Suntem la un gând amândoi . 4. ( Precedat de o negație sau în propoziții negative ) Nimeni . [ Gen . - dat . unuia , uneia sau ( când are forma un , o ) unui ,