Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPERA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 141 pentru OPERA.
PÁGINĂ , pagini , s . f . 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr - o carte , dintr - un caiet , ziar , registru etc . , față ; p . ext . cuprinsul textului unei asemenea fețe ; fragment , capitol dintr - o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari . 2. Fig . Moment ( istoric ) ; eveniment , fapt demn de reținut , dată importantă ; episod însemnat din viața unui
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
PARALELÍSM , paralelisme , ( 2 ) s . n . 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele ( 1 ) ; stare a două sau a mai multor lucruri paralele ( 2 ) . 2. Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ;
PARODÍE , parodii , s . f . 1. Creație literară în care se preiau temele , motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic . 2. Imitație neizbutită , inferioară sau caricaturală a unui prototip , a unui
PATETÍSM s . n . Însușirea de a înduioșa , de a impresiona , de a mișca puternic ( prin vorbe , muzică etc . ) ; caracterul patetic , emoționant al unei opere literare , muzicale , al unui lucru etc . ; atitudine
PEISAGÍSTIC , - Ă , peisagistici , - ce , adj . 1. Care aparține peisajului ( 1 ) , privitor la peisaj , de peisaj . 2. ( Despre pictură , opere literare sau muzicale ) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din
PEISÁJ , peisaje , s . n . 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr - o singură privire ; priveliște ; aspect propriu unui teritoriu oarecare , rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om . 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură ; ( concr . ) tablou , fotografie care reprezintă un peisaj ( 1 ) . 3. Descriere , reprezentare a naturii în opere literare ; compoziție literară descriptivă . [ Pr . : pe - i - . - Var . : peiságiu s .
PICARÉSC , - ÉSCĂ , picarești , adj . ( Despre anumite opere literare ) Care , prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop ( cerșetori , vagabonzi , aventurieri etc . ) , investighează cele mai diverse medii sociale , moravuri etc . și face o critică ascuțită relațiilor sociale din Spania sec . XVI -
PLAGIÁ , plagiez , vb . I . Tranz . A - și însuși , a copia total sau parțial ideile , operele etc . cuiva , prezentându - le drept creații personale ; a comite un furt literar , artistic sau științific . [ Pr . : - gi -
PLAGIÁT^1 , plagiate , s . n . Acțiunea de a plagia ; plagiere . PLAGIAT ^2 , - Ă , plagiați , - te , adj . ( Despre opere literare , artistice sau științifice ) Care a fost însușit ( integral sau parțial ) de la altcineva și prezentat drept creație personală . [ Pr . : - gi - at ] - V.
PLASTICITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare . 2. Însușirea a unei opere literare , a stilului , a unei expresii , a unui cuvânt etc . de a evoca ceva în mod viu ,