Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNCĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 181 pentru MUNCĂ.

MECANIZA

MECANIZÁ , mecanizez , vb . I . Tranz . A introduce în procesele de producție mașini , mecanisme , aparate etc . pentru executarea unor operații , activități , cu scopul de a înlocui sau a face mai eficientă munca fizică ori intelectuală a

 

MIGALĂ

... MIGÁLĂ s . f . Minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci ; muncă

 

MUNCUȘOARĂ

... MUNCUȘOÁRĂ , muncușoare , s . f . Munculiță . - Muncă

 

NĂIMI

... NĂIMÍ , năimesc , vb . IV . ( Înv . și pop . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) angaja , a ( se ) tocmi pentru o muncă

 

NĂIMIT

... te , s . m . și f . , adj . ( Înv . și pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) angajată cu plată pentru a efectua o muncă

 

NĂIMITOR

... NĂIMITÓR , năimitori , s . m . ( Reg . ) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă

 

NART

... etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă

 

NORMĂ

... Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă

 

NORMA

... NORMÁ , normez , vb . I . Tranz . 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs , pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într - o unitate de timp în ...

 

NORMATOR

... NORMATÓR , - OÁRE , normatori , - oare s . m . și f . Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă

 

OBȘTE

ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>