Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUIT
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 129 pentru LOCUIT.
PĂMÂNTEÁN , - Ă , pământeni , - e , adj . 1. Care trăiește , care locuiește pe Pământ ; de pe Pământ , specific Pământului . 2. ( Adesea substantivat ) Născut în țara despre care este vorba ; indigen , băștinaș , autohton . 3. ( Substantivat ; rar ) Muritor ^2 . - Pământ + suf . -
PĂMÂNTEÁNCĂ , pământence , s . f . Femeie născută în țara în care locuiește ; băștinașă , autohtonă . - Pământean + suf . -
PAPUÁȘ , - Ă , papuași , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La m . pl . ) Populație de rasă negridă care locuiește în Melanezia ; ( și la sg . ) persoană aparținând acestei populații . 2. Adj . Care aparține papuașilor ( 1 ) sau Melaneziei , privitor la papuași sau la Melanezia . [ Pr . : - pu -
PÁTRIE , patrii , s . f . 1. Mediu politic , social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor ; teritoriu locuit de un popor ; țară în care s - a născut cineva și al cărei cetățean este . 2. Loc , climat propice dezvoltării cuiva sau a
PELÁSG , - Ă , pelasgi , - ge , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din unele triburi ce au populat în timpurile străvechi partea sudică a Peninsulei Balcanice , litoralul vestic al Asiei Mici și câteva insule din această regiune ; ( la m . pl . ) populația triburilor care locuiau în aceste regiuni . 2. Adj . Care aparține pelasgilor ( 1 ) , privitor la pelasgi , de la pelasgi ;
PIGMÉU , - ÉE , pigmei , - ee , s . m . și f . ( Rar la f . ) 1. ( Mitol . ) Persoană care făcea parte dintr - o populație fabuloasă de pitici , despre care se credea , în antichitate , că locuiește în diverse ținuturi îndepărtate . 2. Persoană care aparține unor populații din Africa centrală , din bazinul fluviului Congo , cu înălțimea medie sub un metru și jumătate ; p . gener . persoană de statură foarte mică . 3. Fig . Persoană lipsită de orice valoare , de calități , de
POLINEZIÁN , - Ă , polinezieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Polineziei sau este originară de acolo ; ( la m . pl . ) populație care locuiește în Polinezia . 2. Adj . Care aparține Polineziei sau polinezienilor ( 1 ) , privitor la Polinezia sau la polinezieni , caracteristic , propriu Polineziei sau polinezienilor , originar din Polinezia ; ca al polinezienilor . [ Pr . : - zi -
POPÓR , popoare , s . n . 1. Formă istorică de comunitate umană , superioară tribului și anterioară națiunii , ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu , vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală . 2. Totalitatea locuitorilor unei țări , populația unei țări ; cetățenii unui stat ; națiune , neam , norod . 3. Masa muncitoare ; grosul populației ; norod ; spec . țărănime . 4. ( La sg . ; colectiv ) Număr nedefinit ( dar mare ) de persoane , mulțime mare de oameni strânși la un loc ; poporație , poporime . 5. ( Înv . ) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii . [ Var . : ( înv . ) pópol , pópul s .
POPULÁT , - Ă , populați , - te , adj . Care este locuit ; cu populație ( deasă ) ; poporos . - V.
PORTÁR , portari , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza ( intrării ) unei întreprinderi , a unei instituții , a unei case de locuit etc . 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești ( și cu alte treburi de protocol , administrative etc . ) . 3. Sportiv dintr - o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri . - Poartă + suf . -
PROVINCIÁL , - Ă , provinciali , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo ; p . ext . persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace , naive . 2. Adj . Care aparține provinciei , privitor la provincie ; propriu provinciei și locuitorilor ei ; care se găsesc în provincie ; provincialist . [ Pr . : - ci - al . - Var . : ( înv . ) provințiál , - ă s . m . și f . ,