Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INFERIOR
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 260 pentru INFERIOR.
ELAGÁJ , elagaje , s . n . Operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor , aplicată în exploatările forestiere ;
ELEFANTIÁZIS s . n . Boală caracterizată prin dezvoltarea exagerată a membrelor inferioare sau a organelor genitale , care sunt deformate printr - un edem enorm . [ Pr . : - ti - a - . - Var . : elefantiáză s .
ENTOMOSTRACÉU , entomostracee , s . n . ( La pl . ) Grup de crustacee inferioare mici , fără apendice abdominal și cu branhii ; ( și la sg . ) crustaceu care face parte din acest
... de pe cărți , de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente . EPÍSCOP^1 ( EPISCÓP ) , episcopi , s . m . Grad înalt în ierarhia bisericească creștină , imediat inferior
ETALÁJ , etalaje , s . n . 1. Etalare . 2. Partea inferioară , în formă de trunchi de con , a cuvei unui
EUTÉCTIC , - Ă , eutectici , - ce , adj . ( Despre amestecuri chimice ) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă , inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți . [ Pr . : e -
EVAZÁT , - Ă , evazați , - te , adj . ( Mai ales despre fuste ) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară ; în formă de
EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate . 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr - o eparhie ; arhiereu din acest organ . [ Pr . : eg -
FAMÍLIE , familii , s . f . 1. Formă socială de bază , întemeiată prin căsătorie , și care constă din soț , soție și din descendenții acestora . 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr - un strămoș comun ; neam , descendență . 3. Fig . Grup larg de oameni , de popoare etc . cu interese și idealuri comune . 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie , inferioară ordinului , care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune . 5. Grup de cuvinte , derivate și compuse , formate de la același cuvânt de
FANÓN , fanoane , s . n . 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor . 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului , la bovine și la unele rase de ovine ;
FICOMICÉTE s . f . pl . Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare , având miceliul format din filamente