Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GURĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 181 pentru GURĂ.

JETELĂ

JETÉLĂ , jetele , s . f . Dig care se construiește la intrarea într - un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într - o mare fără maree , pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul

 

JIMBĂTURĂ

JIMBĂTÚRĂ , jimbături , s . f . ( Reg . ) 1. Defect de conformație a gurii ; schimonosire . 2. Fig . Încrețituri la suprafața unei ape . - Jimba + suf . -

 

JIMBA

JIMBÁ , jimbez , vb . I . ( Reg . ) 1. Tranz . și refl . ( Despre oameni ) A - și strâmba gura , a se schimonosi , a rânji . 2. Refl . Fig . ( Despre suprafața unei ape ) A se încreți ; a se

 

LĂPTAȘ

LĂPTÁȘ , lăptașe , s . n . Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte

 

LĂTRA

LĂTRÁ , látru , vb . I . Intranz . 1. ( Despre câini ; la pers . 3 ) A scoate sunete scurte , sacadate , caracteristice speciei ; a hămăi , a bate . 2. ( Depr . ; despre oameni ) A vorbi întruna , zadarnic și pe un ton răstit , a - și bate

 

LECITĂ

LECÍTĂ , lecite , s . f . Vas grecesc de ceramică , de formă cilindrică alungită , cu gâtul strâmt , cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă , folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor . [ Var . : lecít s . n . , în DN lechitos s .

 

LEGA

... nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a ...

 

LEOARBĂ

... LEOÁRBĂ , leoarbe , s . f . ( Reg . ; depr . ) Gură

 

LIMAN

LIMÁN , limanuri , s . n . 1. Țărm , mal ; ( înv . ) port . 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu . [ Pl . și :

 

LOSTRIȚĂ

LÓSTRIȚĂ , lostrițe , s . f . Pește răpitor , asemănător cu păstrăvul , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare și cu dinții puternici , care trăiește în râurile de munte ( Hucho

 

MÂNCA

... MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>