Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 153 pentru EXISTA.
NĂZĂRÍ , năzăresc , vb . IV . 1. Refl . . A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există ; a i se năluci . 2. Intranz . și refl . . A se arăta vederii ( pentru scurt timp ) ; a se
NECESÁR , - Ă , necesari , - e , adj . 1. De care este nevoie , de care nu se poate lipsi cineva ; indispensabil , trebuincios . 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple ( în condiții
NEPILDUÍT , - Ă , nepilduiți , - te , adj . ( Înv . ) Pentru care nu există asemănare sau precedent , fără precedent , unic ; excepțional , extraordinar . - Ne - + pilduit ( înv . " exemplificat " <
NIMICÍ , nimicesc , vb . IV . Tranz . A face să nu mai existe , a reduce la nimic ( omorând , distrugând , lichidând ) ; a distruge , a desființa , a prăpădi , a extermina , a lichida , a
NONÉU s . n . ( Fil . ) Ceea ce există în afara eului ; ceea ce nu este eu . - Non + eu ( după fr . non -
... reînnoit , refăcut . 5. Care s - a ivit de curând , recent . 6. Care se adaugă ( într - o succesiune ) la ceva ( de același fel ) ce exista de mai înainte , care este încă unul pe lângă cel existent . II. Lipsit de experiență , neexperimentat ( din cauza absenței unei practici suficiente ) . [ Pl . și : ( f ...
OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,
OBIECTUÁL , - Ă , obiectuali , - e , adj . ( Livr . ) 1. Care are natura unui obiect , care există independent de subiect ; obiectiv ( I 1 ) , material . 2. Care aparține lucrurilor , obiectelor . [ Pr . : - tu -
OCTÁN , octani , s . m . Hidrocarbură saturată din seria parafinelor , care există în mai multe forme
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
PÁCE s . f . 1. Stare de bună înțelegere între popoare , situație în care nu există conflicte armate sau război între state , popoare , populații . 2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului , tratat de încheiere a unui conflict armat . 3. ( Într - o comunitate socială ) Lipsă de tulburări , de conflicte , de vrajbă ; armonie ^1 , împăciuire , înțelegere . 4. Liniște sufletească , stare de calm sufletesc ; tihnă , repaus , odihnă ; lipsă de zgomot și de mișcare ; calm , liniște ,