Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.
INTERMINÁBIL , - Ă , interminabili , - e , adj . Care nu se ( mai ) termină , foarte lung sau exagerat de lung ;
LÁCOM , Ă , lacomi , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care mănâncă și bea cu poftă exagerată ; căruia îi place să mănânce mult , mâncăcios . 2. Fig . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " la " , " de " , " după " ) Avid ,
LAMENTÁ , lamentez , vb . I . Refl . A se plânge ( în mod zgomotos și adesea exagerat ) de cineva sau de ceva ; a se tângui , a se
LICHENIFICÁRE s . f . ( Med . ) Proces constând din îngroșarea exagerată a cutelor naturale ale pielii , care devine aspră , striată . - După fr .
LINGUȘÍ , lingușesc , vb . IV . Tranz . și refl . A căuta să câștige bunăvoința , favoarea etc . cuiva satisfăcându - i vanitatea , a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui , prin laude exagerate și ipocrite ; a flata , a măguli , a
MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . -
MACROCEFALÍE , macrocefalii , s . f . Anomalie congenitală caracterizată prin alungirea craniului și dezvoltarea lui exagerată în comparație cu
MANIÁC , - Ă , maniaci , - ce , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care suferă de o manie ( 1 ) ; p . ext . ( om ) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva , având adesea deprinderi ciudate ; tipicar . [ Pr . : - ni -
MANÍE , manii , s . f . 1. Boală mintală manifestată prin euforie , stare de excitație psihomotorie , logoree , halucinații , incoerență a gândirii etc . ; p . ext . idee fixă care preocupă pe cineva . 2. ( Cu sens atenuat ) Preocupare exagerată pentru ceva ; deprindere
MATAHÁLĂ , matahale , s . f . 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate ( cu contururi vagi , greu de identificat ) ; namilă , colos . 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare ; p . ext . arătare , nălucă . 3. Sperietoare , momâie ( mare ) . [ Var . : mătăhálă s . f . ] - Et .
MATERIALÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim , iar conștiința factorul derivat ; spec . filozofie marxistă . 2. ( Depr . ) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale . - [ Pr . : - ri -