Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DORINȚĂ

 Rezultatele 91 - 98 din aproximativ 98 pentru DORINȚĂ.

VANITATE

... VANITÁTE , vanități , s . f . Ambiție neîntemeiată ; dorință

 

VELEITAR

VELEITÁR , - Ă , veleitari , - e , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) 1. Adj . Care manifestă , exprimă , trădează o veleitate . 2. S . m . și f . Persoană care are anumite dorințe , pretenții , ambiții ( nejustificate ) . [ Pr . : - le -

 

VELEITATE

... VELEITÁTE , veleități , s . f . ( Livr . ) Dorință

 

VOINȚĂ

... spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor . 2. Ceea ce hotărăște cineva ; hotărâre , decizie , voie . 3. Intenție , scop , țel , țintă . 4. Dorință

 

VOLUNTAR

... face de bunăvoie , fără constrângere . 2. Care exprimă voință . 3. Care își impune voința ; autoritar . II. S . m . Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar ( înainte de a fi împlinit vârstă cerută ) ; p . ext . persoană care ia parte la o campanie ...

 

VOTUM

... VÓTUM s . n . ( Livr . ) 1. Promisiune făcută zeilor . 2. Dorință

 

VRERE

... VRÉRE , vreri , s . f . Faptul de a vrea . 1. Voință ( 1 ) 2. Hotărâre , decizie . 3. Dorință

 

ZĂCĂȘEALĂ

... ZĂCĂȘEÁLĂ , zăcașeli , s . f . ( Reg . ) 1. Răutate , ură , invidie , dorință

 

<<< Anterioarele