Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURBĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 109 pentru CURBĂ.

ROTOHELIOGRAFIE

ROTOHELIOGRAFÍE s . f . Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale , care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri ( la reviste , timbre , ilustrații etc . ) ; rotogravură , rotoheliogravură . [ Pr . : - li -

 

SĂGEATĂ

SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria

 

SCAFĂ

SCÁFĂ , scafe , s . f . 1. Căuș . 2. ( Arhit . ) Suprafață curbă sau cu muluri care face racordarea între pereții și tavanul unei încăperi sau între pereți și podea . 3. Piesă ( de ceramică , din beton etc . ) cu care se execută scafele (

 

SCALPEL

SCALPÉL , scalpele , s . n . ( Adesea fig . ) Cuțitaș cu lamă ascuțită , curbă , cu unul sau cu două tăișuri , folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie . [ Pl . și :

 

SCAUN

SCÁUN , scaune , s . n . I. 1. Mobilă ( de lemn , de metal etc . ) cu sau fără spetează , pe care poate să șadă o singură persoană . 2. Tron ; p . ext . funcția și autoritatea monarhului , a domnitorului ; domnie . II. 1. ( Pop . ; de obicei urmat de determinări ) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă , la care își exercită profesiunea diverși meseriași . 2. Suport , postament la diferite unelte , instrumente , mașini sau organe de mașini . 3. Schelet făcut din grinzi de lemn , care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină . 4. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă , pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș . III. Faptul de a elimina materiile fecale ; p . ext . ( concr . ) materiile fecale eliminate de

 

SECȚIUNE

SECȚIÚNE , secțiuni , s . f . 1. Faptul de a secționa ; tăietură , despărțire ; ( concr . ) porțiune tăiată în urma secționării ; loc unde s - a făcut o secționare . 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață ( plană sau curbă ) . 3. ( Tehn . ) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan ( vertical sau orizontal ) cu un sistem tehnic sau cu o piesă . 4. ( Mat . ) Intersecție a două mulțimi . [ Pr . : - ți -

 

SECANT

SECÁNT , - Ă , secanți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte , curbe ) Care întretaie o linie , un plan . 2. S . f . Funcție trigonometrică care , înmulțită cu funcția cosinus , este egală cu funcția

 

SECTOR

SECTÓR , sectoare , s . n . 1. ( Mat . ) Porțiune dintr - un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte ; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere , situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei , iar ca vârf centrul sferei . 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe ; porțiune limitată dintr - o suprafață . 3. Domeniu sau ramură de

 

SINUOZITATE

SINUOZITÁTE , sinuozități , s . f . ( Adesea fig . ) Curbă , cotitură a unui drum , a unui curs de apă etc . [ Pr . : - nu -

 

SINUSOIDĂ

SINUSOÍDĂ , sinusoide , s . f . Curbă care reprezintă valorile sinusului ^2 în funcție de valorile unghiului

 

SOLENAȚIE

SOLENÁȚIE s . f . Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>