Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDUCERE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 129 pentru CONDUCERE.
PASÉTĂ , pasete , s . f . Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
PILOTÁJ , pilotaje , s . n . 1. Faptul de a conduce o navă , o aeronavă , o locomotivă în calitate de pilot ^1 ; pilotare ; știința și tehnica acestei conduceri . 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiții speciale ( porțiuni periculoase ale traseului , intrări în porturi , vizibilitate scăzută
PLENIPOTENȚIÁR , plenipotențiari , s . m . , adj . ( Persoană ) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline ; plenipotent . [ Pr . : - ți -
PLUTOCRÁT , - Ă , plutocrați , - te , s . m . și f . Persoană care , datorită averii de care dispune , participă la conducerea statului și a treburilor
POLIARHÍE s . f . Formă de guvernământ în care conducerea statului este exercitată de mai multe persoane concomitent . [ Pr . : - li -
POLIGÓN , poligoane , s . n . 1. ( Geom . ) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte , numite laturi . 2. ( Uneori cu determinarea " de tragere " ) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc . 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii
POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,
... PREȘEDINȚÍE s . f . Funcția și activitatea de conducere a președintelui ; perioada de activitate a unui președinte ; p . ext . sediu unde își exercită funcția un președinte și aparatul administrativ auxiliar ...
... PREZÍDIU , prezidii , s . n . Organ colectiv de conducere a unei adunări , a unei instituții , a unui stat etc . ; grup de persoane care prezidează unele adunări , ședințe solemne ...
PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .