Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDIȚII

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 262 pentru CONDIȚII.

ERGONOMIE

ERGONOMÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la

 

ETAJ

ETÁJ , etaje , s . n . 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului , cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal ; cat , nivel . 2. Parte dintr - o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului . 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări . 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic , corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic . 5. ( Bot . ; în sintagma ) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii , determinate de modificările regimului termic și hidric pe

 

ETIC

ÉTIC , - Ă , etici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială ; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ; morală . 2. Adj . Privitor la etică ( 1 ) , de etică , bazat pe etică , conform cu etica ;

 

EURIBAR

EURIBÁR , - Ă , euribari , - e , adj . s . m . și f . ( Animal ) care suportă variații mari ale condițiilor de mediu acvatic . [ Pr . : e -

 

EURIBIONT

EURIBIÓNT , - Ă , euribionți , - te , adj . ( Despre organisme ) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu . [ Pr . : e - u - ri - bi -

 

EXISTENȚĂ

EXISTÉNȚĂ , existențe , s . f . 1. Faptul de a exista , de a fi real ; categorie filozofică care se referă la natură , materie , la tot ceea ce există independent de conștiință , de gândire . 2. Condițiile , mijloacele materiale necesare

 

EXPERIMENT

EXPERIMÉNT , experimente , s . n . Procedeu de cercetare în știință , care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează ; observație provocată , experiență (

 

EXPERTIZĂ

EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală = a ) stabilire , în urma unui examen medical , a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni ; b ) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire , accident , viol , otrăvire , omor

 

EXPLORARE

EXPLORÁRE , explorări , s . f . 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei ; explorație . 2. Complex de cercetări geologice care , în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit , are drept scop stabilirea limitelor , a condițiilor de zăcământ , precizarea structurii , a calității unui corp de substanță minerală utilă etc . 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei

 

EXTRĂDA

EXTRĂDÁ , extrădez , vb . I . Tranz . A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat , la cerere , în condițiile prevăzute de convențiile internaționale ; a săvârși o

 

FACIES

FÁCIES , faciesuri , s . n . 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli , al unei stări emotive etc . ; p . gener . fizionomie . 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic . 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar , care caracterizează condițiile fizico - geografice de depunere a acestuia . [ Pr . : - ci -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>