Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENTRU
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 112 pentru CENTRU.
PNEUMOSÉPT , pneumosepte , s . n . Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori . [ Pr . : pne - u ] - Denumire
POZITRÓNIU s . n . ( Fiz . ) Formație instabilă formata dintr - un electron și un pozitron , care gravitează în jurul centrului de masă
... RADIÁL , - Ă , radiali , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care pleacă dintr - un centru
RADIÁN , radiani , s . m . Unitate de măsură pentru unghiuri , egală cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cercului [ Pr : . - di -
RECEPTÓR , - OÁRE , receptori , - oare , subst . , adj . 1. S . n . Sistem tehnic destinat să primească ( și să dirijeze ) un anumit material . 2. S . n . Aparat , instalație , mașină , dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă . Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis . Receptor radio = radioreceptor . 3. S . m . ( Fiziol . ) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși . 4. Adj . ( Tehn . ) Care receptează , care primește ( o acțiune mecanică , un curent , un semnal
... este purtat fătul ; pântece . 5. S . n . Piept , inimă ( socotite ca sediu al sentimentelor ) ; suflet . 6. S . n . Fig . Parte interioară , parte centrală ; interior , mijloc , centru
SABÍN , - Ă , sabini , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo . 2. Adj . Care aparține , care este caracteristic sabinilor ( 1 ) privitor la
SAMNÍȚI s . m . pl . Populație care a locuit în antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi
SECTÓR , sectoare , s . n . 1. ( Mat . ) Porțiune dintr - un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte ; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere , situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei , iar ca vârf centrul sferei . 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe ; porțiune limitată dintr - o suprafață . 3. Domeniu sau ramură de
SEMICENTRÁL , - Ă , semicentrali , - e , adj . Care este situat în apropierea centrului unei localități . - Semi - +
... SFÉRĂ , sfere , s . f . 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat , numit centru ; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață . 2. ( De obicei cu determinarea " cerească " ) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii ; boltă cerească ...