Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CATEGORIE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 113 pentru CATEGORIE.
... Cantitate , grup , număr care urmează după alte grupuri de același fel . 4. Grup de persoane ( sau de obiecte ) care formează un tot omogen . 5. ( Înv . ) Categorie
RĂZBOÍ^3 , războiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Și fig . ) A purta război ^1 , a se lupta , a se bate . RĂZBÓI^2 , războaie , s . n . 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile . 2. Unealtă casnică de țesut ; argea , stative . RĂZBÓI^1 , războaie , s . n . Conflict armat ( de durată ) între două sau mai multe grupuri , categorii sociale sau state , pentru realizarea unor interese economice și politice ; răzbel . Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente . Război rece = stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația . Stare de război =
RECLASÁ , reclasez , vb . I . Tranz . 1. A clasa din nou , a face noi categorii . 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării
... REGN , regnuri , s . n . Cea mai mare categorie
... a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a ...
... altele ; concomitent . 2. S . n . Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie
... raporturile lor în societate sau față de societate ; care privește societatea omenească . 2. Propriu unui anumit tip de societate ; legat de apartenența la o anumită categorie
SOCIALÍSM s . n . 1. Ansamblul doctrinelor social - politice care urmăresc reformarea societăților umane prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului . 2. ( În teoria marxistă ) Orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu celelalte clase și categorii sociale muncitoare , pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție și pe realizarea retribuției potrivit principiului " de la fiecare după capacități , fiecăruia după munca depusă " . [ Pr . : - ci -
SOPRÁN , - Ă , soprani , - e , subst . 1. S . n . Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești ( de femeie sau de copil ) . 2. S . m . și f . Femeie sau copil cu voce de sopran ( 1 ) ; p . ext . instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran . [ Var . : sopráno s .
SORTÁ , sortéz , vb . I . Tranz . A alege , a aranja , a repartiza mărfuri , produse , materiale pe categorii , după calitate , dimensiuni , compoziție etc . ; a împărți , a aranja pe
... adj . Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii ; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri ; ( adesea adverbial ) care este făcut , destinat , rezervat pentru a corespunde unui anumit scop ; p . ext . ieșit din comun , deosebit de bun ...