Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CA ȘI
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1114 pentru CA ȘI.
... METAMÉR , metamere , s . n . 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor , asemănătoare ca structură și
... a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen , care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și
... CORP , corpuri , s . n . , ( I 3 ) și corpi , s . m . I. 1. Totalitatea organelor unei ființe vii ; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional ; trup . 2. Partea principală a unui obiect , a unei construcții , a unei mașini etc . 3. ( Fiz . ) Agregat de ... destinat să servească la săvărșirea unei infracțiuni , obiect care poartă urmele unei infracțiuni sau asupra căruia s - a săvârșit infracțiunea , adus în justitie ca probă materială contra acuzatului . 5. ( In sintagma ) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei , exprimată în puncte tipografice . II. 1. Totalitatea ...
... SOLÍD^2 , - Ă , solizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Corp ) care posedă capacitatea de a - și menține forma și dimensiunile , de a se opune forțelor deformatoare , având o structură compactă și o mare coeziune ; p . ext . ( corp ) dur , tare , rigid , rezistent . 2. Adj . Care este astfel făcut încât rezistă mult timp ; rezistent , trainic , durabil . 3. Adj ... 4. Adj . Fig . Temeinic , serios ; p . ext . sigur , statornic . SOLÍD^1 , solizi , s . m . Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman și
... ȚIDÚLĂ , țidule , s . f . ( Pop . și fam . ) Bucată ( mică ) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă ( și servind ca permis , ca dovadă , ca
... LÚFĂ , lufe , s . f . Plantă anuală din familia cucurbitaceelor , originară din India , cu tulpina lungă , cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care , în unele țări ( China , Japonia etc . ) , se consumă ca legumă sau , după uscare , se folosește ca burete de baie și
... DUMBRÁVNIC , dumbravnici , s . m . Plantă erbacee cu miros caracteristic , cu frunze late , cu flori purpurii , trandafirii , roz sau albe , folosită și ca plantă medicinală și
... PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și
... MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și
... PENTAGRÁMĂ , pentagrame , s . f . Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri , considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca
... LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ... mielușelului ) = plantă erbacee acoperită cu peri aspri , cu flori albastre sau albe ; arăriel ( Borago officinalis ) ; limba - oii - a ) plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase , cu flori purpurii , care crește prin locuri umede și mlăștinoase ( Cirsium canum ) ; b ) mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și