Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATOM
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 115 pentru ATOM.
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
ORTOHIDROGÉN s . n . Hidrogen cu moleculele alcătuite din doi atomi ale căror nuclee au spinii
OZÓN s . n . Corp gazos de culoare albăstruie , cu miros caracteristic , a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen , care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze
PENTAOXÍD , pentaoxizi , s . m . Oxid a cărui moleculă conține cinci atomi de oxigen . [ Pr . : - ta -
PENTÓZĂ , pentoze , s . f . Compus organic din grupul glucidelor , având cinci atomi de carbon în
PLANETÁR , - Ă , planetari , - e , adj . 1. Care aparține planetelor , privitor la planete . 2. ( Tehn . ; în sintagmele ) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți . Arbore ( sau ax ) planetar ( sau axă planetară ) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil . 3. ( Fiz . ; în sintagma ) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului
POLIATÓMIC , - Ă , poliatomici , - ce , adj . ( Despre radicali sau despre molecule ) Care conține doi sau mai mulți atomi , identici sau diferiți . [ Pr . : - li -
POLICÍCLIC , - Ă , policiclici , - ce , adj . ( Despre substanțe ) Care conține în moleculă mai multe cicluri formate din lanțuri închise de
POLIMERIZÁ , polimerizez , vb . I . Tranz . și intranz . A ( se ) uni ( spontan sau prin diverse reacții chimice ) mai mulți monomeri în polimeri , prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și așezarea atomilor în
PROTÓN , protoni , s . m . Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă , care constituie nucleul atomului de
RADICÁL , - Ă , radicali , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. De bază , fundamental , esențial . 2. Care preconizează reforme adânci , acțiuni hotărâtoare ; schimbări fundamentale . II. S . m . 1. ( Mat . ) Rădăcină . 2. ( Chim . ) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într - o reacție chimică și care se comportă ca un element unic . 3. ( Lingv . )