Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARDERE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 100 pentru ARDERE.
SUFLÁI , suflaiuri , s . n . 1. Tub metalic subțire și îndoit , cu un orificiu strâmt de ieșire , prin care se suflă aer într - o flacară de gaz sau de alcool , pentru a se obține activarea arderii ; suflător ( 4 ) . 2. Instalație folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare , formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului . - Sufla + suf . -
... TĂCIÚNE , tăciuni , s . m . 1. Rămășiță dintr - o bucată de lemn care a ars incomplet ; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără . 2. Boală a plantelor ( cerealiere ) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților ...
... TACHÉT , tacheți , s . m . Piesă metalică scurtă care se montează într - un motor cu ardere
... TERACÓTĂ , teracote , s . f . 1. Produs ceramic ( obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire ) , din care se fac plăci pentru sobe , obiecte ornamentale etc . 2. Sobă de teracotă . 3. Sculptură ...
... rețelei cinematografice . 3. Operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei . 4. Circulația aerului ( și a gazelor de ardere
... se ) dizolva ( în apă sau în alt lichid ) . 3. Refl . ( Despre lumânări ; p . ext . despre obiecte supuse acțiunii focului ) A se consuma prin ardere ; a se mistui . 4. Tranz . A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor , prin ...
... vb . IV . Intranz . 1. ( Despre lemne și despre obiecte de lemn ; la pers . 3 ) A produce un zgomot specific prin rupere , izbitură , crăpare , ardere etc . ; a crăpa , a pocni , a plesni cu zgomot . 2. ( Pop . ) A pocni , a plesni ...
... TURBOREACTÓR , turboreactoare , s . n . Reactor echipat cu un compresor care comprimă ( cu ajutorul unei turbine ) aerul atmosferic și îl trimite sub presiune în camera de ardere
URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ] ÚRIC^1 adj . Acid uric ( În sintagma ) = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină , rezultat din arderea proteinelor în procesul
VĂRÁR , vărari , s . m . Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var ; persoană care vinde var . - Var + suf . -