Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALIMENTE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 198 pentru ALIMENTE.
HÁLĂ^2 , hale , s . f . ( Reg . ) 1. Vijelie . 2. Monstru , dihanie , arătare . 3. ( La pl . ) Păsări de curte . HÁLĂ^1 , hale , s . f . 1. Clădire amenajată , cu instalațiile necesare , unde se vând alimente ( îndeosebi carne ) ; piață acoperită . 2. Sală de dimensiuni foarte mari , amenajată ca atelier în fabrici , ca sală pentru manifestații sportive , culturale , pentru expoziții
... HÁLCĂ , hălci , s . f . Bucată mare de carne sau ( mai rar ) din alt aliment
IDIOSINCRASÍE , idiosincrasii , s . f . Reacție proprie unor indivizi , caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente , alimente , mirosuri etc . și care se manifestă , de obicei , prin urticarie . [ Pr . : - di -
INCISÍV^2 , - Ă , incisivi , - e , adj . Pătrunzător ; tăios , mușcător . Stil incisiv . INCISÍV^1 , incisivi , s . m . ( Și în sintagma dinți incisivi ) Fiecare dintre dinții lați , cu rădăcinile neramificate , aflați în planul anterior al arcadelor dentare , sus și jos , și folosiți pentru tăierea
INDÓL , indoli , s . m . 1. ( Chim . ) Compus chimic obținut din indigo și gudroanele cărbunelui de pământ , de culoare albă , cristalizat și folosit în industria cosmetică , în chimie ca reactiv etc . 2. ( Med . ) Produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub acțiunea bacteriilor intestinale , eliminat prin materiile fecale și contribuind împreună cu scatolul la mirosul specific al
INGERÁ , ingerez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A înghiți
INGÉSTIE , ingestii , s . f . Înghițire , introducere pe cale bucală a alimentelor sau a altor substanțe în
... INGREDIENT , ingrediente , s . n . Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament , a unui aliment
... INGURGITÁ , ingurgitez , vb . J . Tranz . A înghiți ( mai ales un aliment
INSIPÍD , - Ă , insipizi , - de , adj . ( Despre corpuri chimice , substanțe etc . ) Fără gust ; ( despre alimente ) fad ,
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...