Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADRESĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 104 pentru ADRESĂ.

RUGĂMINTE

RUGĂMÍNTE , rugăminți , s . f . Cerere ( stăruitoare ) adresată cuiva pentru a obține ceva ; rugare , rugă ( 1 ) . - Ruga + suf . -

 

SIRE

SÍRE s . m . Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat ( rege sau

 

SOLICITA

... SOLICITÁ , solícit , vb . I . 1. A cere ( cu stăruință ) să i se acorde ceva , a se adresa cuiva cu o cerere . 2. A provoca , a trezi ; a atrage . 3. A supune un corp unei ...

 

SORĂ

SORĂ , surori , s . f . 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame . 2. ( Fam . ; la voc . ) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate , de prietenie sau de dragoste ; dragă . 3. Fig . Tovarășă , prietenă . 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei ; femeie care are acest grad . 5. Infirmieră . [ Var . : ( pop . ) suróră , sor s .

 

SUDUI

... SUDUÍ , súdui , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Pop . ) A spune ocări la adresa

 

SUPLICANT

SUPLICÁNT , - Ă , suplicanți , - te , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care suplică ; persoană care adresează o

 

SURIOARĂ

SURIOÁRĂ , surioare , s . f . 1. Diminutiv al lui soră . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care te adresezi unei fete sau unei femei . [ Pr . : - ri - oa - ] - Sor + suf . -

 

TOVARĂȘ

TOVÁRĂȘ , - Ă , tovarăși , - e , s . m . și f . 1. Persoană considerată în raport cu alta , de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză . 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea . 3. Epitet dat unei ființe , de obicei animal , care însoțește pe cineva ( în mod constant ) ; ființă credincioasă cuiva . 4. Asociat , părtaș ( într - o afacere ) . 5. S . f . art . ( Fam . , ieșit din uz ) Educatoare , învățătoare sau dirigintă în școala

 

TU

TU pron . pers . 2 sg . 1. ( Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul ; cu funcție de subiect ) Tu râzi . 2. ( La dativ , în formele ție , îți , ți , - ți , ți - ) Nu ți - l dau . 3. ( La acuzativ , în formele te , - te , te - ) Am de gând să te mărit . 4. ( La vocativ ) Tu , cel care privești încoace ! 5. ( Urmat de " unul " , " una " , la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Tu unul nu știi . [ Dat . ție , îți , ți , - ți , ți - ; acuz . tine , te , - te ,

 

TURNĂTORIE

... în care se execută operațiile de turnare ^1 a metalelor . 2. Meseria turnătorului ( 1 ) ; tehnica turnării metalelor . 3. Fig . Pâră , denunț , calomnie la adresa

 

URĂTURĂ

... URĂTÚRĂ , urături , s . f . Cuvânt sau formulă de urare la adresa

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>