Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

APARTHEID

... APÁRTHEID s . n . Politică de segregație rasială , practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud - Africane împotriva populației de culoare din țară

 

APROD

APRÓD , aprozi , s . m . 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească , cu atribuții ( administrative , fiscale , juridice ) variate . 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească . 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele

 

APUS

... astru sub orizont ; priveliște oferită de soare când apune . 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale , opus răsăritului ; vest ; p . ext . loc pe orizont , regiune , țară

 

ARĂBOAICĂ

ARĂBOÁICĂ , arăboaice , s . f . Femeie care face parte din populația de bază a țărilor arabe . - Arab + suf . -

 

ARHONDOLOGIE

... ARHONDOLOGÍE s . f . Istorie a nobilimii ; ( concr . ) repertoriu al familiilor nobile dintr - o țară

 

ARMAȘ

ARMÁȘ , armași , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată . - Armă + suf . -

 

ARNĂUT

ARNĂÚT , arnăuți , s . m . 1. Soldat mercenar ( de origine albaneză ) angajat în garda domnească din țările române ; p . ext servitor înarmat , angajat de boieri mai ales pentru paza personală . 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț , de culoare galbenă -

 

ARTĂ

... omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific ; totalitatea operelor ( dintr - o epocă , dintr - o țară

 

ASERVI

... ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup social , un popor , o țară

 

ASIGNAT

ASIGNÁT , asignate , s . n . Nume dat în trecut bancnotei în unele

 

ASPRU

ÁSPRU , - Ă , aspri , - e , adj . I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică , neplăcută . 2. ( Despre apă ) Care conține ( din abundență ) săruri calcaroase . 3. ( Despre vin ) Care are gust înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever , neînduplecat , necruțător . Purtarea aspră . ÁSPRU^1 , aspri , s . m . Monedă turcească de argint , cu circulație în țările române începând din sec .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>