Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 15906 pentru 1.

ALIBI

... ALIBÍ , alibiuri , s . n . 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că , la data săvârșirii infracțiunii , cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei . 2. Mijloc ...

 

ALINIAT

... ALINIÁT^2 , - Ă , aliniați , - te , adj . 1. Care este așezat în linie dreaptă . 2. ( Despre țări ) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat . [ Pr . : - ni - at ] - ALINIÁT^1

 

ALSACIAN

... ALSACIÁN , - Ă , alsaciani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Locuitor al Alsaciei sau originar din această regiune . 2. Adj . Care aparține Alsaciei sau alsacienilor ( 1 ) , privitor la Alsacia sau la alsacieni . 3. Adj . , s . m . ( Și în sintagma ) Lup alsacian = rasă de câini de pază de talie mare , originară din ...

 

ALTO

... ÁLTO s . m . 1. Voce ( de femeie sau de copil ) cu timbru grav , situată ca registru între sopran și tenor . 2. Instrument de suflat a cărui scară ...

 

ALTOI

... ALTOÍ^2 , altoiesc , vb . IV . Tranz . 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia , stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a ... altoite însușirile altoiului . 2. ( Fam . ) A bate , a lovi , a plesni pe cineva . [ Var . : ( reg . ) hultuí vb . IV ] ALTÓI^1

 

ALUNAR

... ALUNÁR , alunari , s . m . I. Vânzător de alune . II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb , care se hrănește cu alune , ghindă , semințe și insecte ; gaiță de munte , nucar ( 1

 

ALUNEA

... ALUNEÁ , alunele , s . f . 1. Aluniță ( 1

 

ALUNECUȘ

... ALUNECÚȘ , alunecușuri , ( 1 ) s . n . 1

 

AMÂNAT

... AMÂNÁT^2 , - Ă , amânați , - te , adj . , adv . 1. Adj . Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial . 2. Adv . ( înv . și reg . ) Târziu , după mult ...

 

AMĂRĂCIUNE

... AMĂRĂCIÚNE , amărăciuni , s . f . 1. Mâhnire , tristețe ; amărâre . 2. ( Rar ) Amăreală ( 1

 

AMABILITATE

... AMABILITÁTE , amabilități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi amabil , atitudine amabilă ; politețe , gentilețe . 2. Faptă , vorbă amabilă ; compliment ( 1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>