Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 8851 - 8860 din aproximativ 14398 pentru 2.

MEU

... de vorbitor precum și numele vorbitorului ) A mea e cartea . II. Adj . pos . 1. ( Indică posesiunea ) Care aparține vorbitorului . Cartea mea e bună . 2. ( Indică dependența , legătura reciprocă de înrudire , de prietenie , de vecinătate etc . ) Tatăl meu este doctorul spitalului . 3. ( Indică apartenența ) Care ține de cel care vorbește ...

 

MEXICAN

... și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Mexicului sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Mexicului sau mexicanilor ( 1 ) , privitor la Mexic sau la mexicani , originar din Mexic , caracteristic Mexicului sau mexicanilor . - Mexic ( n . pr . ) + suf . - an ...

 

MEZDRI

... MEZDRÍ , mezdresc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A ciopli , a netezi cu cuțitoaia . 2

 

MEZIN

... MEZÍN , - Ă , mezini , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Fratele ) cel mai tânăr dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia . 2

 

MEZOFIL

... MEZOFÍL , mezofile , s . n . 1. Țesut cuprins între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei , format din celule care conțin clorofilă . 2

 

MEZOLITIC

... MEZOLITÍC , - Ă , mezolitici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic . 2

 

MIȘCĂTOR

... MIȘCĂTÓR , - OÁRE , mișcători , - oare , adj . l . Care se mișcă , se deplasează , înaintează ; mobil . 2

 

MIȘCA

... sau a face să iasă din starea de repaus , de imobilitate ; a ( - și ) schimba locul , poziția ; a ( se ) clătina . 2. Refl . și intranz . A porni din loc , a începe să se deplaseze în spațiu , a înainta . 3. Refl . și ...

 

MIȘEL

... MIȘÉL , - EÁ , mișei , - ele , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) de nimic , ticălos , nemernic ; ( om ) laș , fricos . 2. ( Înv . ) ( Om ) de condiție modestă , de rând . 3. ( Înv . și reg . ) ( Om ) sărac , nevoiaș ; ( om ) vrednic de plâns . 4. ( Înv . și reg . ) ( Om ) slab , bolnav ...

 

MIȘELIE

... MIȘELÍE , mișelii , s . f . 1. Caracter specific omului mișel ( 1 ) ; faptă , purtare , atitudine de om mișel ( 1 ) ; ticăloșie , mârșăvie , infamie . 2

 

MIȘELNIC

... MIȘÉLNIC , - Ă , miselnici , - ce , adj . ( Rar ) 1. De mișel ( 1 ) ; lamentabil ; umilitor , degradant . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>