Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 8761 - 8770 din aproximativ 8917 pentru UN.

VENESECȚIE

VENESÉCȚIE , venesecții , s . f . Deschidere pe cale operatorie a peretelui unei vene pentru a face să se elimine , în scop terapeutic , o cantitate de

 

VENIN

VENÍN , veninuri , ( rar ) s . n . 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale ( șerpi , insecte sau arahnide ) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare , ori preparată de om ( din plante otrăvitoare ) . 2. ( Anat . ; pop . ) Fiere ; fig . supărare , mâhnire , necaz ;

 

VENIT

VENÍT , - Ă , venituri , ( 1 ) s . n . , veniți , - te , ( 2 ) s . m . și f . 1. S . n . Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr - o activitate prestată sau din proprietatea deținută , într - o perioadă de timp ; câștig , beneficiu . 2. S . m . și f . Persoană care vine , se prezintă undeva , la cineva . V.

 

VENTIL

VENTÍL , ventile , s . n . Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape . [ Pl . și : ventiluri ] - Din germ .

 

VENTILATOR

... VENTILATÓR , ventilatoare , s . n . Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul ( viciat ) într - un

 

VENTRICUL

VENTRÍCUL , ventricule , s . n . ( Anat . ) Cavitate naturală , de dimensiuni reduse , în interiorul unor

 

VENTRU

VÉNTRU , ventre , s . n . ( Fiz . ) Punct , linie , suprafață a unui sistem de unde staționare , în care amplitudinea vibrației are valoare

 

VENTURIMETRU

VENTURIMÉTRU , venturimetre , s . f . Instrument care măsoară debitul unui curent de fluid într - o conductă de

 

VERANDĂ

VERÁNDĂ , verande , s . f . Galerie exterioară ( balcon sau terasă acoperită ) , închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre , care alcătuiește anexa unei

 

VERBALISM

VERBALÍSM s . n . Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele ; abuz de cuvinte în exprimarea unor

 

VERDEAȚĂ

VERDEÁȚĂ , verdețuri , ( 2 ) s . f . 1. Culoarea verde a vegetației . 2. ( La sg . ) Frunze de pătrunjel , de mărar , de leuștean etc . , folosite în alimentație ; ( la pl . ) zarzavaturi , legume ( proaspete ) . 3. Compus : ( Bot . ) verdeața - zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci , pe ziduri umede , pe scoarța arborilor . - Verde + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>