Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNTEȚI

 Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 5852 pentru SUNTEȚI.

ÎNCERCA

... însușirile ; a proba . 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu , de probă ; a face tentative de . . . 3. A fi

 

ÎNCHIDE

... deschizătura corespunzătoare . 2. Tranz . A apropia , a strânge marginile ( sau părțile componente ale ) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute , deschise . 3. Tranz . A întrerupe , potrivit orarului stabilit , activitatea unei instituții , a unei întreprinderi , a unui local ; p ...

 

ÎNCHIPUIT

ÎNCHIPUÍT , - Ă , închipuiți , - te , adj . 1. Care este produs sau construit de imaginație ; imaginar , imaginat , fictiv . 2. ( Adesea substantivat ) Care are păreri exagerat de bune despre sine ; încrezut ,

 

ÎNCHISOARE

ÎNCHISOÁRE , închisori , s . f . 1. Clădire , loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv ; temniță , pușcărie . penitenciar , arest , prinsoare . 2. Faptul de a sta închis ; ședere în temniță . - Închis ^2 + suf . -

 

ÎNCIFRA

... mod indirect , simbolic , metaforic ; a exprima o idee , un sentiment etc . într - un limbaj criptic , care cere o inițiere pentru a fi

 

ÎNCLINA

... se ) pleca . 2. Refl . Fig . A se declara convins ; a admite , a accepta . 3. Intranz . Fig . A fi

 

ÎNCORPORABIL

... ÎNCORPORÁBIL , - Ă , încorporabili , - e , adj . Care poate fi

 

ÎNCRUCIȘAT

ÎNCRUCIȘÁT^2 , - Ă , încrucișați , - te , adj . 1. Care este așezat cruciș . 2. ( Despre ochi sau priviri , p . ext . despre oameni ) Care se uită cruciș ; sașiu . 3. ( Despre plante și animale ) împerecheat ( artificial ) cu un animal sau cu o plantă înrudită . - ÎNCRUCIȘÁT^1 s . n . Încrucișare . - V.

 

ÎNCUIBA

ÎNCUIBÁ , încuibez , vb . I . Refl . A - și face cuib ; a se vârî ( unde nu - i este locul ) ; a se

 

ÎNCUSCRI

... ÎNCUSCRÍ , încuscresc , vb . IV . Refl . recipr . A se face cuscru cu cineva ; p . ext . a fi

 

ÎNCUVIINȚA

... ÎNCUVIINȚÁ , încuviințez , vb . I . Intranz . A fi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>