Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC��
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 1482 pentru MIC��.
MECÉT , meceturi , s . n . ( Înv . și reg . ) Casă de cult pentru religia musulmană ; moschee
MEDALIÓN , medalioane , s . n . 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală , care încadrează sau închide între două capace o fotografie , o pictură , o șuviță de păr etc . și care se poartă de obicei la gât . 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală , folosit în arhitectură , mobilier etc . și cuprinzând un basorelief , o inscripție , un portret etc . 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni , pe o anumită temă , în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități , adesea urmată de exemplificări din opera acesteia . [ Pr . : - li -
MELIȚÚICĂ , melițuici , s . f . Meliță mică cu care se face ultima operație de prelucrare a fibrelor de cânepă și de in , pentru a alege fuiorul curat . - Meliță + suf . -
MENȚIÚNE , mențiuni , s . f . 1. Semnalare , pomenire , menționare ; ( concr . ) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment , la o persoană etc . 2. Distincție onorifică ( mai mică decât premiul ) care se acordă elevilor merituoși , concurenților la o competiție etc . [ Pr . : - ți -
... Siberia , cu frunze aproape rotunde , cu flori albe sau roz , cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață ( Pirus baccata ) ; b ) ( reg . ) scoruș . 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4 ...
... MERLÓT s . n . Soi de viță de vie de origine franceză , cu struguri cilindrici , cu bobul negru , rotund și mic
METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire . [ Var . : metóh , ( reg . ) mitóc s .
MÍȘINĂ , mișine , s . f . 1. ( Reg . ) Grămadă de cereale , de alimente etc . adunate ca provizie ; strânsură ; mulțime de bunuri , bogăție , avere . 2. ( Reg . ) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarna ; p . ext . vizuină , cuib ; totalitatea animalelor dintr - o vizuină . 3. ( Reg . ) Mulțime , adunătură ( de ființe ) . 4. Mică scobitură pe suprafața dinților ( molari ai ) calului și ai altor animale erbivore , care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animaluiui . [ Pl . și : mișini . - Var . : míșună s .
MIASTENÍE , miastenii , s . f . Boală a mușchilor scheletului , caracterizată prin oboseală anormală și rapidă , până la epuizare , la cele mai mici eforturi . [ Pr . : mi -
MICACÉU , - ÉE , micacei , - cee , adj . ( Despre roci , minerale ) Care face parte din grupa micelor ^1 sau care conține mică ^
MICAFÓLIU , micafolii , s . n . Material electroizolant obținut din foi de mică ^1 așezate prin lipire pe o bandă de hârtie , folosit în construcția mașinilor