Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 8301 - 8310 din aproximativ 8917 pentru UN.

TÂNJALĂ

... TÂNJÁLĂ , tânjeli , s . f . Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug , pentru a lega ...

 

TÂRG

... TÂRG , târguri , s . n . 1. Loc mai întins și special amenajat într - un oraș sau la marginea unui oraș , unde se vând și se cumpără ( zilnic sau la anumite date ) vite , cereale , alimente , zarzavaturi etc . 2. Operație de ...

 

TÂRLAȘ

TÂRLÁȘ , târlași , s . m . Stăpânul sau îngrijitorul unei târle . - Târlă + suf . -

 

TÂRNOSI

TÂRNOSÍ , târnosesc , vb . IV . Tranz . A îndeplini , cu ritualul prevăzut , slujba de inaugurare a unei biserici ; a

 

TÂRNOSIRE

TÂRNOSÍRE , târnosiri , s . f . Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei ; ritual de inaugurare , de sfințire a unei biserici ; târnoseală ( 1 ) . - V.

 

TÂRZIU

TÂRZÍU , - ÍE , târzii , adj . , adv . 1. Adj . Care este , se face , se întâmplă după trecerea unui ( anumit ) timp , după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit . 2. Adj . ( Despre anotimpuri sau alte unități de timp ) Care s - a prelungit mai mult decât este normal , care se apropie de sfârșit . 3. Adj . ( Despre plante ) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit . 4. Adj . Fig . ( Despre oameni și mintea lor ) Care pricepe greu , încet ( la minte ) . 5. Adv . După ce a trecut ora sau timpul așteptat , hotărât sau

 

TĂBĂCĂRESC

TĂBĂCĂRÉSC , - EÁSCĂ , tăbăcărești , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține tăbăcarilor , privitor la tăbăcari . 2. S . f . Numele unui joc de cărți . - Tăbăcar + suf . -

 

TĂCIUNE

TĂCIÚNE , tăciuni , s . m . 1. Rămășiță dintr - o bucată de lemn care a ars incomplet ; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără . 2. Boală a plantelor ( cerealiere ) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră ;

 

TĂIETURĂ

... TĂIETÚRĂ , tăieturi , s . f . 1. Acțiunea de a tăia ; ( concr . ) locul unde s - a tăiat ceva ; spec . rană provocată de un instrument tăios . 2. Drum ( adâncit ) săpat de o apă în curgerea ei . 3. Croiala unei haine . 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă ...

 

TĂINUITOR

TĂINUITÓR , - OÁRE , tăinuitori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care tăinuiește , care ascunde ceva . 2. S . m . și f . Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător , care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate , mărfuri de contrabandă etc . [ Pr . : - nu - i - ] - Tăinui + suf . -

 

TĂLPOI

TĂLPÓI , tălpoaie , s . n . Augmentativ al lui talpă ( II ) . 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții . 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport . - Talpă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>