Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TIMPUL
Rezultatele 831 - 840 din aproximativ 936 pentru TIMPUL.
STIHÁR^2 , stihari , s . m . ( Rar ) Poet , versificator . - Stih + suf . - ar . STIHÁR^1 , stihare , s . n . Veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului
STIL , stiluri , s . n . I. 1. Mod specific de exprimare într - un anumit domeniu al activității omenești , pentru anumite scopuri ale comunicării ; fel propriu de a se exprima al unei persoane ; spec . totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl . și : ( III )
STILÓU , stilouri , s . n . Toc de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței , în timpul
STÓLĂ , stole , s . f . 1. Rochie largă și lungă până în pământ , care se strângea pe corp cu două cordoane , unul pe sub sâni , altul deasupra șoldurilor , purtată de matroanele romane . 2. Un fel de orar ^1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei
STRÁNĂ , strane , s . f . 1. Fiecare dintre scaunele așezate , în Biserica ortodoxă , la dreapta și la stânga iconostasului , de - a lungul pereților naosului , pe care stau în timpul slujbei credincioșii . 2. Parte destinată cântăreților într - o biserică , unde se află de obicei și un pupitru pentru
... grijă să nu fie observat . 6. Refl . A trece pe rând și pe nesimțite , a se perinda ; fig . ( despre unități de timp
STRIGĂTÚRĂ , strigături , s . f . Exclamație onomatopeică ; spec . specie a liricii populare , de obicei în versuri , cu caracter epigramatic , cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental , care se strigă la țară , în timpul executării unor jocuri populare ; chiuitură , strigăt . - Striga + suf . -
STRIGÓI , - OÁIE , strigoi , - oaie , s . m . și f . ( În superstiții ) Sufletul unui om ( mort sau viu ) care s - ar transforma în timpul nopții într - un animal sau într - o apariție fantomatică , pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește ; p . ext . om născut într - o zodie nefavorabilă , care s - ar afla în legătură cu diavolul și s - ar ocupa cu vrăji și cu
STRUJITÚRĂ , strujituri , s . f . Fâșie , așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung , cu rindeaua , cu barda etc . - Struji + suf . -
... STUDENȚÍE s . f . Stare , viață de student ; timp
... STUPEFIÁNT , - Ă , stupefianți , - te , adj . , s . n . ( Substanță medicamentoasă ) care inhibă centrii nervoși , provocând o stare de inerție fizică și psihică și care , folosită mult timp , duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde ; p . gener . ( substanță ) care , prin folosire repetată , dă naștere fenomenului de obișnuință ; drog . [ Pr . : - fi - ant ...