Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 8261 - 8270 din aproximativ 8917 pentru UN.
SUPRAFÁȚĂ , suprafețe , s . f . 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp ; față . 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și
SUPRAFUZIÚNE , suprafuziuni , s . f . Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare , deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare . [ Pr . : - zi - u - ] - Supra - + fuziune ( după fr .
SUPRAINFÉCȚIE , suprainfecții , s . f . Infecție secundară de natură bacteriană apărută în cursul unei afecțiuni virotice , ori infecție microbiană ivită după sau peste o infecție bacteriană ; superinfecție . [ Pr . : - pra - in - ] - Supra - +
SUPRALĂRGÍRE , supralărgiri , s . f . Lărgire a părții carosabile a unui drum ( în porțiunea curbelor ) . - Supra - +
SUPRALICITÁȚIE , supralicitații , s . f . Licitație publică suplimentară , prevăzută de lege , în vedera obținerii unui preț mai mare decât cel la care s - a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale . - Supra - + licitație ( după fr . surench�
... SUPRAMODULÁȚIE , supramodulații , s . f . Modulație a unui semnal purtător cu un
SUPRANATURÁL , - Ă , supranaturali , - e , adj . Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea ; care pare în afara naturii , a lumii percepute prin simțuri ; care este atribuit unor forțe miraculoase ; miraculos ,
SUPRANÚME , supranume , s . n . Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr - o caracteristică sau printr - o circumstanță de altă persoană cu același
SUPRAOFÉRTĂ , supraoferte , s . f . Ofertă mai avantajoasă , făcută după încheierea unei licitații . [ Pr . : - pra - o - ] - Supra - + ofertă ( după fr .
SUPRAORDINÁRE s . f . ( Log . ) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică . [ Pr . : - pra - or - ] - Supra - + ordinare (
SUPRAPRESIÚNE , suprapresiuni , s . f . ( Tehn . ) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință ; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință . [ Pr . : - si - u - ] - Supra - + presiune ( după fr .