Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 821 - 830 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
SILICÍCOL , - Ă , silicicoli , - e , adj . ( Despre plante ) Care este adaptat la un sol bogat în bioxid de siliciu sau în roci
SILICIFIÉRE , silicifieri , s . f . Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci , a unui lemn , a unei plante etc . ; silicificare ; p . ext . ( concr . ) porțiune silicifiată a unei roci , a unui lemn etc . [ Pr . : - fi -
SILÍCULĂ , silicule , s . f . Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere , asemănător cu silicva , dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în
SILÍCVĂ , silicve , s . f . Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie , caracteristic plantelor din familia cruciferelor , împărțit în interior printr - o membrană subțire , pe care sunt prinse semințele . [ Var . : ( rar ) silícuă s .
SÍLNIC , - Ă , silnici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se face în silă , de nevoie ; care este impus , forțat , silit ^2 ( 1 ) . 2. Greu de suportat , apăsător , penibil . 3. Care este nenatural ; forțat . 4. Dificil , greoi , anevoios . II. S . m . și f . ( Rar la f . ) Numele a două plante erbacee din familia labialelor , cu tulpina târâtoare , cu flori albastre sau violete , ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară ( Glechoma hederaceum și
SILÚR , siluri , s . m . Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală , dintre care una cu florile de culoare albastru - deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc ( Euphrasia stricta ) , iar cealaltă cu flori albe , cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc ( Euphrasia
SILURIÁN , - Ă , silurieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar , de gresie , de șisturi argiloase , prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine . 2. S . n . Sistem de straturi geologice din silurian ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține silurianului ( l ) , care datează din această perioadă ; care este caracteristic , propriu silurianului ( 1 , 2 ) ; siluric . [ Pr . : - ri -
SIMINICHÍE , siminichii , s . f . Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor , cu flori galbene , ale căror frunze și fructe uscate se întrebuințează ca purgativ și ca diuretic ( Cassia acutifolia și angustifolia ) ; p . restr . ( colectiv ) frunzele ( sau fructele ) uscate ale acestei
SIPÍCĂ , sipici , s . f . Numele a două plante erbacee , una cu tulpina ramificată , cu frunze păroase și cu flori albe - albăstrui ( Cephalaria transsilvanica ) , cealaltă cu flori gălbui - roșietice , întrebuințată în medicină ( Scabiosa
SIRÓP , siropuri , s . n . Soluție lichidă densă , obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante , folosită ca băutură răcoritoare ( în amestec cu sifon ) , ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau , în farmacie , la prepararea unor
SMÚLS^2 , - Ă , smulși , - se , adj . 1. ( Despre plante ) Care este tras afară din pământ ( cu rădăcină ) . 2. ( Despre obiecte ) Desprins , deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat . SMULS ^1 s . n . Smulgere . - V.