Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 8161 - 8170 din aproximativ 8917 pentru UN.
STRICTURÁ , stricturez , vb . I . Tranz . A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea
STRIGĂTÚRĂ , strigături , s . f . Exclamație onomatopeică ; spec . specie a liricii populare , de obicei în versuri , cu caracter epigramatic , cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental , care se strigă la țară , în timpul executării unor jocuri populare ; chiuitură , strigăt . - Striga + suf . -
... STRIGÓI , - OÁIE , strigoi , - oaie , s . m . și f . ( În superstiții ) Sufletul unui om ( mort sau viu ) care s - ar transforma în timpul nopții într - un animal sau într - o apariție fantomatică , pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește ; p . ext . om născut într - o zodie nefavorabilă , care s - ar afla ...
STRIGOIÁȘ , strigoiași , s . m . Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboară în jurul lămpii sau flăcării unei lumânări . [ Pr . : - go - iaș ] - Strigoi + suf . -
STRIP - TEASE - TEASE s . n . Număr de cabaret în care dansatoarele se dezbracă ( complet ) în fața spectatorilor , în cursul executării unui dans . [ Pr . : stríp -
STRONGÍL , strongili , s . m . Nume dat mai multor specii de viermi paraziți care pătrund în aparatul digestiv , respirator sau circulator al unor animale și provoacă diferite tulburări (
STROPÍT^2 , - Ă , stropiți , - te , adj . Acoperit , presărat , împroșcat cu stropi ( 1 ) . V. stropi . STROPÍT^1 s . n . Stropire ; udare ( a unui teren ) . - V.
... plastic etc . , de mărimea unei găleți , cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior , la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită , care servește la stropitul culturilor din grădini . 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă , cu care fierarul stropește cu apă ...
STRUCTURÁL , - Ă , structurali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care aparține structurii , privitor la structură ; care formează o structură . 2. ( Chim . ; în sintagma ) Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în
STRUJITÚRĂ , strujituri , s . f . Fâșie , așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung , cu rindeaua , cu barda etc . - Struji + suf . -
STRUNG , strunguri , s . n . Mașină - unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire , de filetare , de găurire , de zimțuire etc . prin așchiere a unei