Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT

 Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.

BRÂNZĂREASĂ

... BRÂNZĂREÁSĂ , brânzărese , s . f . Femeie care face

 

BRÂNZI

... BRÂNZÍ , pers . 3 brânzește , vb . IV. Refl . ( Despre lapte ) A se face

 

BRÂNZIT

BRÂNZÍT , - Ă , brânziți , - te , adj . ( Despre lapte ) Care s - a făcut brânză , a căpătat aspectul brânzei ( stricându - se ) . - V.

 

BRÂNZOAICĂ

BRÂNZOÁICĂ , brânzoaice , s . f . 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit . 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci . - Brânză + suf . -

 

BRĂȚARĂ

BRĂȚÁRĂ , brățări , s . f . 1. Podoabă în formă de verigă , făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț ; brățea . 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești . 3. ( Tehn . ) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți , care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla . 4. ( Arhit . ) Inel de metal care strânge o coloană ; ornament ieșit în relief cu asemenea

 

BRĂNUI

... BRĂNUÍ , brănuiesc , vb . IV . Tranz . A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite , pentru a le face

 

BRAGAGIU

... BRAGAGÍU , bragagii , s . m . Persoană care face

 

BRANȘA

... BRANȘÁ , branșez , vb . I . Tranz . A face

 

BRAZILIAN

... BRAZILIÁN , - Ă , brazilieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Braziliei sau care este originară de acolo ; ( la m . pl . ) popor , națiune care trăiește în Brazilia . 2 ...

 

BRAZURĂ

BRAZÚRĂ , brazuri , s . f . Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400 �

 

BREC

BREC ^2 , brecuri , s . n . 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul . 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul . BREC ^1 , brecuri , s . n . Trăsură ușoară cu patru roți , de obicei neacoperită , cu capra înaltă , având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>