Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 8051 - 8060 din aproximativ 8917 pentru UN.
SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -
SPÁȚIU , spații , s . n . 1. ( Fil . ; la sg . ) Formă obiectivă și universală a existenței materiei , inseparabilă de materie , care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale , poziția , distanța , mărimea , forma , întinderea lor . 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești ; văzduh ; porțiune din atmosferă ; întinderea , locul care ne înconjură . 3. Loc , suprafață , întindere limitată . 4. Loc ( liber ) între două obiecte , distanță , interval . 5. Interval de timp ,
SPARÁNGHEL s . m . Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate , asemănătoare unor solzișori , cultivată pentru lăstarii ei tineri , foarte gustoși ( Asparagus
... o ușă , o încuietoare ; p . ext . a jefui , a prăda . 5. Tranz . A împinge , a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios ; p . ext . a ucide . 6. Refl . Fig . ( Despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia ) A ...
SPARGHÉȚ , sparghețuri , s . n . Construcție în formă de pinten care servește la apărarea picioarelor unui pod de bușteni de sloiurile aduse de apă etc . - Sparge + gheață ( după fr . brise -
SPART ^2 , - Ă , sparți , - te , adj . 1. Prefăcut în bucăți , în cioburi ; plesnit , crăpat ; găurit . 2. ( Despre ziduri , clădiri ) Stricat , dărăpănat , ruinat . V. sparge . SPART ^1 s . n . 1. Spargere . 2. ( Pop . ) Sfârșit , încheiere a unei activități . V.
SPASMOFILÍE s . f . ( Med . ) Predispoziție la convulsii din cauza unei excitabilități exagerate a sistemului nervos
SPÉȚĂ , spețe , s . f . 1. Specie . 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de
... SPECIÁL , - Ă , speciali , - e , adj . Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii ; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri ; ( adesea adverbial ) care este făcut , destinat , rezervat pentru a corespunde unui anumit scop ; p . ext ...
SPECIALIZÁ , specializez , vb . I . 1. Refl . A se consacra studiului și aplicării unei anumite ramuri din știință , din tehnică etc ; a deveni specialist . 2. Tranz . A face să capete trăsături specifice , a imprima caractere speciale . 3. Tranz . și refl . A ( se ) limita la fabricarea anumitor produse . [ Pr . : - ci -
SPECTROFOTOMETRÍE s . f . Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații