Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DA !
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 2006 pentru DA !.
ECHIVALÉNȚĂ , echivalențe , s . f . 1. Egalitate de valoare , de semnificație , de sens ; calitatea a ceea ce este echivalent . 2. ( Med . ) Denumire dată unei crize de natură epileptică , care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă . 3. ( Mat . ) Relație simetrică , reflexivă și tranzitivă între elementele unei
ECUSÓN , ecusoane , s . n . 1. Ornament sculptat , pictat etc . , de obicei în formă de scut , pe care sunt înfățișate inscripții , elemente heraldice etc . 2. Mică bucată de metal , de plastic sau țesătură atașată de îmbrăcăminte , având imprimate unele date despre persoana care o
EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită
EFEMERÍDĂ , efemeride , s . f . 1. Efemeră ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Notițe ( de ziar sau de calendar ) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți . 3. ( La pl . ) Lucrare , sub formă de tabele , alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv . 4. Fig . ( La pl . ) Lucruri , gânduri etc . trecătoare ; știri cotidiene de mică
EFICÁCE adj . invar . Care produce efectul scontat , care dă un rezultat pozitiv ;
ÉFOR , efori , s . m . 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii ; epitrop . 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a
EFORÍE , eforii , s . f . Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau culturală din trecut ; consiliul de conducere al acestor instituții ; sediul acestor consilii ;
... ELABORÁ , elaborez , vb . I . Tranz . 1. A realiza , a da o formă definitivă unei idei , unei doctrine , unui text de lege etc . ; a alcătui ^1 , a întocmi ; p . ext . a ...
ELEVÁȚIE , elevații , s . f . 1. Reprezentare grafică , la o scară dată , a fețelor exterioare ale unei construcții , mașini etc . 2. Parte a unui zid , a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului . 3. Fig . Însușirea de a fi
... vb . I . Tranz . A îndepărta , a înlătura , a exclude ( dintr - o colectivitate , dintr - un ansamblu ) ; spec . a da
ELONGÁȚIE , elongații , s . f . 1. Valoarea , într - un moment dat , a unei mărimi care variază periodic în timp . 2. Distanța unghiulară dintre doi aștri în raport cu pământul . 3. Extensiune accidentală sau terapeutică a unui ligament sau