Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.

INTONAȚIE

INTONÁȚIE , intonații , s . f . 1. ( Muz . ) Emitere ( corectă ) a înălțimii unui sunet . 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii , interpretării unui text etc . ; inflexiune , ton , accent . ( Var . : ( rar ) intonațiúne s .

 

LABIOLECTURĂ

LABIOLECTÚRĂ s . f . Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor . [ Pr . : - bi - o - ] - Labi [ al ] +

 

LACONIC

... LACÓNIC , - Ă , laconici , - ce , adj . ( Despre vorbire

 

LAPIDAR

... LAPIDÁR , - Ă , lapidari , - e , adj . 1. ( Despre inscripții , ornamente ) Săpat în piatră . 2. ( Despre stil , vorbire

 

LEOARBĂ

LEOÁRBĂ , leoarbe , s . f . ( Reg . ; depr . ) Gură ( ca organ al vorbirii ) . - Formație

 

LIMBĂ

... Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei ...

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

LOCUȚIUNE

... LOCUȚIÚNE , locuțiuni , s . f . Grup de cuvinte cu înțeles unitar , care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire

 

LOGO-

... LOGO - - Element de compunere care înseamnă " cuvânt " , " vorbă " , " vorbire

 

LOGOCLONIE

LOGOCLONÍE , logoclonii , s . f . ( Med . ) Defect al vorbirii constând din repetarea unei silabe la mijlocul sau la finalul unui

 

LOGONEVROZĂ

LOGONEVRÓZĂ , logonevroze , s . f . ( Med . ) Boală de natură nervoasă care se manifestă prin tulburarea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>