Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOM
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 206 pentru VOM.
CUTÁRE^2 cutări , s . f . Acțiunea de a ( se ) cuta și rezultatul ei . V. cuta . CUTÁRE^1 pron . nehot . ( Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem , nu putem sau nu e necesar să le numim ) Sunt cutare , îi răspund
DĂLBIÓR , - OÁRĂ , dălbiori , - oare , adj . Diminutiv al lui dalb . [ Pr . : - bi - or ] - Dalb + suf . -
DAR ^2 , daruri , s . n . I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de la mine ? IV. ( Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă , întărește înțelesul acestuia ) Mă voi apuca serios de lucru , dar serios ! B. Adv . ( Înv . și reg . ) Da , așa ,
... etc . ; a se prezenta . 3. Tranz A refuza să - și asume o sarcină , o răspundere , o funcție , a nu vrea să soluționeze un litigiu etc . 4. Tranz . A pune la îndoială , a nu admite , a nu recunoaște competența cuiva ...
DEPRECÁȚIE , deprecații , s . f . Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să - l înduplecăm ; implorare . [ Var . : deprecațiúne s .
DESFÍDE , desfid , vb . III . Tranz . 1. A chema , a provoca pe cineva să dovedească un lucru , știut fiind că nu va reuși . 2. A înfrunta , a nesocoti o primejdie ; a sfida , a brava . [ Forme gramaticale : nu are timpuri
DIRIJÓR , - OÁRE , dirijori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o orchestră sau un cor . - Dirija + suf . -
DISCRÉȚIE s . f . 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată . 2. Fig . Calitatea de a nu atrage atenția , de a nu șoca ( prin aspect ) . 3. ( Fam . ; în loc . adv . și expr . ) La discreție = cât poftești , cât vrei , fără nici o restricție , din belșug . A fi ( sau a ajunge , a rămâne , a pune , a lăsa ) la discreția cuiva = a fi ( sau a ajunge etc . ) la bunul plac , la dispoziția cuiva , supus puterii abuzive , capriciilor cuiva . [ Var . : ( înv . ) discrețiúne s .
DISPERSÓR , dispersoare , s . n . Dispozitiv care reglează amestecul combustibil într - un carburator . - Dispersa + suf . -
DIXTUÓR , dixtuoare , s . n . Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente ; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare . [ Pr . : - tu -
DOÁR adv . 1. ( Exprimă ideea unei delimitări sau restricții ) Numai . Stai doar o clipă ! 2. Vezi bine , cum se știe ; desigur . Doar nu m - ai căutat ! 3. Poate ; probabil . Va reuși doar până la urmă ! 4. ( Reg . , la începutul unei propoziții interogative ) Oare ? [ Var . : doáră