Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEREN

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 394 pentru TEREN.

BOWLING

... BOWLING s . n . 1. Variantă a jocului de popice . 2. Loc , teren

 

BRAZDĂ

BRÁZDĂ , brazde , s . f . 1. Fâșie îngustă de pământ , tăiată și răsturnată cu plugul ; urmă rămasă în pământ după plug ; brăzdătură . 2. Bucată de pământ înierbată , de formă paralelipipedică , desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă , care servește la ornarea parcurilor , la protejarea taluzurilor etc . 3. Rând de iarbă , de grâu etc . cosit ; polog ^1 . 4. Strat de legume sau de flori ; răzor ^1 . 5. Urmă , dâră , pârtie . 6. Fig . Zbârcitură , cută a feței ;

 

BULDOZER

BULDÓZER , buldozere , s . n . 1. Mașină alcătuită dintr - un tractor pe șenile , prevăzut în față cu o lamă puternică , folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor , pentru transportarea pe distanțe mici a pământului , deszăpezirea șoselelor , etc . 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la

 

BULGĂRIE

... BULGĂRÍE , bulgării , s . f . ( Reg . ) Grădină sau teren

 

BUMBĂCĂRIE

... sau secție dintr - o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul ( 2 ) . 2. Produse confecționate din bumbac ( 2 ) ; cantitate mare de țesături de bumbac . 3. Teren

 

CÂMPIE

... CÂMPÍE , câmpii , s . f . Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren

 

CÂNEPIȘTE

... CÂNEPÍȘTE , cânepiști , s . f . Teren

 

CALE

... CÁLE , căi , s . f . I. 1. Fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor , a vehiculelor și a animalelor ; drum . 2. Arteră de pătrundere într - un ...

 

CAMPING

... CAMPING , campinguri , s . n . Suprafață de teren

 

CANALIZA

... CANALIZÁ , canalizez , vb . I . Tranz . 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal ( 1 ) . 2. A dota o localitate , un teren

 

CARBONIFER

CARBONIFÉR , - Ă , carboniferi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre roci , terenuri sau regiuni ) Care conține zăcăminte de cărbuni . 2. Adj . Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui ; privitor la cărbuni . 3. S . n . A cincea perioadă a erei paleozoice , în cursul căreia s - au format principalele zăcăminte de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>