Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR������������������������������������������������������IN
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 90 pentru STR������������������������������������������������������IN.
STRĂTĂIÁ , strătái , vb . I . Tranz . ( Rar ) A întretăia . [ Pr . : - tă - ia ] - Stră - +
STRÂMBĂTÚRĂ , strâmbături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) strâmba ; grimasă , schimonoseală , schimonositură a feței ; strâmbet . 2. ( Concr . ) Obiect strâmb , încovoiat . - Strâmba + suf . -
STRÂNSĂTÚRĂ , strânsături , s . f . ( Reg . ) 1. Strângere . 2. Strânsură ( I 1 ) . - Strâns ^2 + suf . -
STRĂBĂTĂTÓR , - OÁRE , străbătători , - oare , adj . 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva . 2. Care cutreieră , care parcurge un loc , o suprafață . - Străbate + suf . -
STRĂCHINÚȚĂ , străchinuțe , s . f . Diminutiv al lui strachină ; străchioară . - Strachină + suf . -
STRĂDÚȚĂ , străduțe , s . f . Diminutiv al lui stradă ; stradelă . - Stradă + suf . -
STRĂDUÍNȚĂ , străduințe , s . f . ( Rar ) Strădanie . - Strădui + suf . -
STRĂMĂTÚRĂ , strămături , s . f . 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori , folosită la țară la țesut , la cusut și la brodat . 2. Destrămătură ,
STRĂMOȘÉȘTE adv . Ca strămoșii , după obiceiul strămoșilor . - Strămoș + suf . -
STRĂMURÁRIȚĂ , strămurarițe , s . f . ( Pop . ) Strămurare . - Strămurare + suf . -