Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SONOR
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 95 pentru SONOR.
SONORIZÁRE , sonorizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) sonoriza și rezultatul ei ; spec . partea sonoră a unui film . - V.
STEREOFONÍE s . f . Procedeu de reproducere a sunetelor ( înregistrate ) caracterizat printr - o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei ; stereo . [ Pr . : - re -
STUDIÓ , studiouri , s . n . I. 1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii , sculptorii , fotografii etc . 2. Ansamblu de clădiri , de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor . 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii ( și iluminatului ) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini , destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune . 4. Teatru de capacitate mică , de obicei dependent de un teatru mai mare , destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști ( tineri ) sau al prezentării unor spectacole experimentale . II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului ( și cu polițe sau rafturi pentru cărți ) . [ Pr . : - di -
SUBTÍTLU , subtitluri , s . n . 1. Al doilea titlu al unei lucrări , de obicei scris cu caractere mai mici și pus sub titlul principal , pe care îl completează . 2. Text imprimat pe o peliculă cinematografică , la baza imaginii , care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore . - Sub ^1 - + titlu ( după fr . sous -
... SUBTITRÁ , subtitrez , vb . I . Tranz . A realiza subtitlurile ( 2 ) unui film sonor
SUSPÍN , suspine , s . n . 1. Respirație sonoră , adâncă și prelungită , provocată mai ales de o durere psihică ; oftat , suspinare . 2. Respirație scurtă și întretăiată , care însoțește un plâns puternic ; sughiț ( de plâns ) , suspinare . 3. ( Reg . ) Astmă ( la cai ) . [ Pl . și :
TERMOACÚSTIC , - Ă , termoacustici , - ce , adj . , s . f . 1. S . f . Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră . 2. Adj . Referitor la termoacustică , de termoacustică . [ Pr . : - mo -
TIMPÁN , timpane , s . n . 1. ( Anat . ) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie , transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă . 2. Instrument muzical de percuție , asemănător cu toba , dar care poate fi acordat ; paucă . 3. ( Arhit . ) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi , situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei
... vocea sau cu un instrument , a unui sunet de bază cu unul alăturat lui ; p . ext . cântecul unor păsări care produce un efect sonor
... ULTRASONÓR , - Ă , ultrasonori , - e , adj . Ultrasonic . - Ultra - + sonor
V s . m . invar . A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană fricativă labiodentală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :