Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERVIT.

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 907 pentru SERVIT..

ȘTIUBEI

ȘTIUBÉI , știubeie , s . n . 1. Stup primitiv . 2. Vas făcut dintr - un trunchi scobit , întrebuințat pentru păstrarea unor obiecte casnice . 3. ( Reg . ) Trunchi scorburos care servește ca ghizd la o fântână mică ; p . ext . fântână ( mică ) . - Știob + suf . -

 

ȘURUB

ȘURÚB , șuruburi , s . n . 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel , filetată , care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite , transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într - un mecanism . 2. Nume dat unor unelte , dispozitive etc . care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin

 

ȘURUBELNIȚĂ

ȘURUBÉLNIȚĂ , șurubelnițe , s . f . Unealtă metalică alcătuită dintr - o tijă cu mâner , având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor . [ Var . : șurupélniță s . f . ] - Șurub + suf . -

 

ȘVEMER

ȘVÉMER , șvemere , s . n . Bucată cilindrică de lemn , ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu , care servește ca indicator pentru zonele cu navigația

 

ȚĂRUȘ

ȚĂRÚȘ , țăruși , s . m . Par scurt , ascuțit la un capăt , care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar , o linie de demarcație etc . - Et .

 

ȚEVAR

ȚEVÁR , țevare , s . n . Aparat care servește la răcire , la înghețare ; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică . - Țeavă + suf . -

 

ȚIDULĂ

ȚIDÚLĂ , țidule , s . f . ( Pop . și fam . ) Bucată ( mică ) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă ( și servind ca permis , ca dovadă , ca chitanță etc . ) ;

 

ȚIMIR

ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .

 

ȚUICĂRIE

ȚUICĂRÍE , țuicării , s . f . Loc ( improvizat ) unde se servește țuică . - Țuică + suf . -

 

ABEROSCOP

ABEROSCÓP , aberoscoape , s . n . Instrument care servește la observarea defectului de distorsiune pe care îl prezintă un ochi

 

ABSOLUT

ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>