Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂN
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 116 pentru ROMÂN.
PLOSCÁR , ploscari , s . m . 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști . 2. ( În orânduirea feudală a țărilor române ) Ajutor de paharnic ; cupar . 3. ( Reg . ) Vornicel . 4. Fig . Palavragiu , flecar ; ploscaș . - Ploscă + suf . -
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
POLC , polcuri , s . n . Unitate militară în țările române , la sfârșitul evului mediu , corespunzătoare
POLTINÍC , poltinici , s . m . Veche monedă rusească de argint , echivalentă cu o jumătate de rublă , care a circulat și în țările române în sec . XVIII -
POLTURÁC , polturaci , s . m . Veche monedă poloneză sau austriacă , care a circulat și în țările române în sec . XVII -
POLÚȘCĂ , poluște , s . f . Veche monedă rusească divizionară de aramă , care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec .
PRÁPUR , prapuri , s . m . 1. Steag ostășesc din țările române , prins de obicei în vârful unei lănci ; flamură ; p . ext . materialul steagului descris mai sus . 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase . 3. ( Pop . ) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului , în special stomacul și intestinele ; peritoneu . [ Var . : prápor s .
PUIȘÓR^2 , puișori , s . m . ( Reg . ) Veche monedă austriacă de argint , care a circulat și în țările române ; pui ^2 . [ Pr . : pu - i - ] - Pui ^2 + suf . - ișor . PUIȘÓR^1 , puișori , ( 1 ) s . m . , puișoare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Diminutiv al lui pui ^1 ; puiuleț , puiuț . 2. S . n . ( Reg . ) Doniță mică . 3. S . n . Pernă mică , care se așază sub cap ( peste o pernă mare ) ; puiuț . [ Pr . : pu - i - ] - Pui ^1 + suf . -
Q s . m . invar . A douăzecea literă a alfabetului limbii române , ( consoană ) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional . [ Pr . :
R s . m . invar . A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană sonantă lichidă ( 3 ) vibrantă ( 1 ) dentală ) . [ Pr . :
ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -