Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
TRIFÓI , trifoiuri , s . n . Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor , cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase , divers colorate , unele specii fiind cultivate ca plante furajere (
TULÉU , tulei , s . m . 1. Tulpina unor plante ( mai ales a porumbului ) ; partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare . 2. Soi de prun cu coroana piramidală , cu fructul mare , de formă ovoidă alungită , de culoare vânătă . [ Pl . și : ( n )
TULPÍNĂ , tulpini , s . f . 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană , care susține ramurile , frunzele , florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei ; trunchi ; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele . 2. Temă a unui cuvânt . 3. Fig . Origine a unui popor , a unei familii , a unei persoane
VEGETÁȚIE , vegetații , s . f . 1. Totalitatea plantelor dintr - o regiune , zonă , țară etc . , distribuite și asociate după anumite condiții naturale ; mulțime de plante . 2. Excrescență care se formează , se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor ; polip . [ Var . : vegetațiúne s .
VENÍN , veninuri , ( rar ) s . n . 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale ( șerpi , insecte sau arahnide ) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare , ori preparată de om ( din plante otrăvitoare ) . 2. ( Anat . ; pop . ) Fiere ; fig . supărare , mâhnire , necaz ;
ÎMBLĂTÍ , îmblătesc , vb . IV . Tranz . A bate cerealele , plantele cu păstăi etc . cu Îmblăciul pentru a le scoate
ÎMBOBOCÍ , pers . 3 îmbobocește , vb . IV. Intranz . ( Despre plante ) A face boboci ; ( despre muguri ) a începe să se desfacă . - În +
ÎMBOBOCÍT , - Ă , îmbobociți , - te , adj . ( Despre plante ) Care are boboci ; ( despre flori ) care este în stadiul de boboc ; ( despre muguri ) care este pe cale să se desfacă . - V.
ÎNĂBUȘÍ , în ? buș , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira ; a ( se ) sufoca . 2. Tranz . ( Despre buruieni ) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor ; a năpădi . 3. Tranz . Fig . A potoli , prin violență , manifestări , acțiuni sau mișcări sociale ; a reprima . 4. Tranz . ( în expr . ) A înăbuși focul = a stinge focul sau a - l face să ardă mocnit . - În +
ÎNCĂRCÁT^2 , - Ă , încărcați , - te , adj . 1. ( Despre un vehicul , un agregat de prelucrare etc . ) Umplut , plin cu ceva . 2. ( Despre plante ) Plin de fructe sau de flori . 3. Fig . Exagerat , mărit ( în scopul de a înșela ) . 4. ( În sintagmele ) Aer încărcat = aer viciat , greu de respirat . Atmosferă încărcată = a ) atmosferă plină de electricitate , premergătoare unei furtuni ; b ) fig . stare de încordare , de tensiune . Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive . Limbă încărcată = limbă cu înfățișare specifică unei indigestii . 5. ( Despre acumulatoare electrice ) În care s - a acumulat energie ; ( despre condensatoare electrice ) ale cărui armături au sarcină electrică . - ÎNCĂRCÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) încărca . - V.
ÎNCARBONIZÁRE s . f . Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni . - În +