Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARIN

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 137 pentru MARIN.

LIMBĂ

... păduri ( Ophioglossum vulgatum ) ; limba - vrăbiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă , cu frunze lanceolate și cu flori mici , verzui ( Thymelaea passerina ) ; ( Iht . ) limbă - de - mare = pește marin

 

LUFAR

... LUFÁR , lufari , s . m . Pește răpitor marin

 

LUP

... uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ...

 

MĂRGEAN

MĂRGEÁN subst . 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie , mai rar albă , înfipți pe un schelet calcaros ; coral ^1 ( Corallium ) ; p . ext . scheletul calcaros al acestor animale , din care se fac podoabe ; podoabă făcută din acest schelet . 2. Șirag de mărgele făcut dintr - un material asemănător cu mărgeanul (

 

MARICULTURĂ

MARICULTÚRĂ , mariculturi , s . f . Cultură ( 2 ) a unor plante și animale marine bogate în proteine ; oceanicultură ,

 

MARINAT

MARINÁT , - Ă , marinați , - te , adj . ( Despre pește , carne etc . ) Pregătit sau conservat cu sos de bulion , untdelemn , lămâie sau oțet și diverse condimente . - V.

 

MEDUZĂ

MEDÚZĂ , meduze , s . f . Nume dat mai multor ( specii de ) animale marine din încrengătura celenteratelor , cu corpul gelatinos , transparent , în formă de

 

MICIMAN

MICIMÁN , micimani , s . m . ( Ieșit din uz ) Grad de subofițer în marină ; persoană care avea acest

 

MUGILID

MUGILÍD , mugilide , s . n . ( La pl . ) Familie de pești marini care au solzi și pe cap ( Mugilidae ) ; ( și la sg . ) pește din această

 

NOD

NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...

 

OCTOCORALIER

OCTOCORALIÉR , octocoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule ; ( și la sg . ) animal din această subclasă . [ Pr . : - li -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>