Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRECESC
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 133 pentru GRECESC.
HÓSTIE , hostii , s . f . 1. Jertfă adusă zeilor , la greci și la romani . 2. Azimă pe care catolicii o folosesc la
JÚXTĂ , juxte , s . f . Traducere juxtalineară a textelor grecești și latinești . [ Var . : iuxtă s .
LECÍTĂ , lecite , s . f . Vas grecesc de ceramică , de formă cilindrică alungită , cu gâtul strâmt , cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă , folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor . [ Var . : lecít s . n . , în DN lechitos s .
... MAVROFÓR , mavrofori , s . m . Voluntar grec
MELODRÁMĂ , melodrame , s . f . 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă , între un corifeu și un personaj . 2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă . 3. Operă dramatică în care acțiunea complicată , neverosimilă , cu scene pline de groază , alternează cu scene comice , convenționale , de un patetism violent , rezervându - se un loc însemnat
... MICENIÁN , - Ă , micenieni , - e , adj . Care aparține orașului grec
MIM , mimuri , ( 1 ) s . n . , mimi , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Scurtă comedie la greci și la romani , alcătuită din scene simple . 2. S . m . Actor de
MÍNĂ^3 , mine , s . f . Veche monedă grecească de aur sau de argint , a cărei valoare era egală cu o sută de drahme . MÍNĂ^2 , mine , s . f . Expresie a feței ; fizionomie , chip , înfățișare . MÍNĂ^1 , mine , s . f . 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile ; complex de lucrări , de instalații în subteran și la suprafață , destinate exploatării , cu ajutorul puțurilor și galeriilor , a unui zăcământ de substanțe minerale utile ; subteran , baie ^2 . 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ , în apă etc . și care explodează la atingere sau la comandă . 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material , folosită la confecționarea
MINOIÁN subst . Perioadă arhaică a civilizației cretane și grecești . [ Pr . : - no -
NECTÁR s . n . 1. Suc ( dulce ) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care , colectat de albine , este transformat în miere . 2. ( În mitologia greacă ) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă . 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe . Nectar de
NEOGRECÉSC , - EÁSCĂ , neogrecești , adj . Neogrec ( 2 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - +